Desi am crescut destul de multicel, ma gandesc cu mare nostalgie la copilaria mea. M-as fi jucat in fata blocului sau in parc de dimineata pana seara, si cred ca si acum as face-o, daca as avea ocazia, sau daca as gasi cativa "combatanti" care sa mi se alature. Intre timp, chiar daca nu am devenit mamica, multi dintre prietenii si cunoscutii mei sunt parinti, iar mie imi plac foarte mult copiii. Ce ii aud spunand foarte des pe parintii din ziua de azi, este ca exista pericolul ca micutii sa devina asociali - sa nu se mai joace si sa socializeze cum ne jucam noi la varsta lor, sa sau stea mereu cu nasucurile in computer, telefon sau tableta. Sau, exista pericolul ca ei sa se piarda intre lectiile de la scoala si cele suplimentare - limbi straine, sporturi, etc., si sa nu mai aiba efectiv timp sa se joace.
Oare asa este, sau asa va fi? Poate nu! Sau, nu si daca avem grija. Astazi, impreuna cu alti copii mari si un copilas mult prea mic ca sa se joace, am poposit la Gradina Botanica din Bucuresti. Unde oare ce se intampla? Evenimentul "An-tan-te", organizat de asociatiile Scoala de Joaca si In Fata Blocului, dedicat deopotriva celor mici si celor mari. Sub deviza "Jucam azi jocuri de ieri", pe o pajiste imensa, o multime de copii de toate varstele, insotiti de parinti, si animati de o doamna simpatica, se jucau tocmai ceea ce ne jucam noi, oamenii mari de azi, odinioara. Frunza, Omul Negru, Sticluta cu Otrava, Tarile, Elasticul si multe alte jocuri. Vizitatorii mici si mari pasionati de desen au avut ocazia sa isi incerce talentele pictoricesti, in spatiul special amenajat de organizatia Acuarela, partener la organizarea evenimentului. Drept coloana sonora, am avut cele mai frumoase melodii romanesti ale copilariei, semnate de Mihai Constantinescu, Anda Calugareanu sau Margareta Paslaru.
Un pic din copilaria de alta data (a noastra, si chiar a parintilor nostri) in plin secol XXI. Si nu numai. Mi-au trecut pe la urechi cateva dintre pildele coordonatoarei jocurilor, bune de aplicat atat la joaca, cat si in viata. Copiii trebuie sa se joace, iar parintii sa ii lase sa se joace si sa se joace alaturi de ei. Iar daca se intampla ca micutii sa cada, nu e nicio tragedie. Se vor ridica, si vor continua sa se joace. Ca si in viata, de altfel! De mici trebuie sa invatam sa fim puternici. Iar atunci cand vom fi mari, sa nu uitam de copilul din noi, in ciuda tehnologiei si a agitatiei care ne domina viata.
La multi ani, copii frumosi, de toate varstele! :)
