A fost una dintre primele impresii ale unei prietene din Germania, care m-a vizitat de curand. Desi e dureros, recunosc ca are dreptate. Si nu e dureros la modul "ia uite ce percep strainii despre noi", ci la modul "ia uite cum am ajuns (de tristi)". Sunt trista ca suntem tristi. Poate nici eu nu mai sunt la fel de vesela precum mi-as dori, sau precum eram pe vremuri. Si cu siguranta asa e si pentru multi altii. Poate e vorba de lucruri marunte din viata de zi cu zi, poate e vorba despre probleme financiare sau profesionale, poate e vorba de lucruri mai grave, precum probleme de sanatate sau pierderea celor dragi. Sau poate (iar) ne-am uitat la stiri, desi ne-am jurat solemn ca nu ne mai uitam.
Motivele pot fi nenumarate. Insa ma intreb altceva: oare noi romanii o ducem mult, mult mai rau decat alte natii? Ok, diferente sunt destule, dar oare impactul este intr-adevar atat de mare? Sau conteaza si felul in care le facem fata? Exista si situatii in care facem din tantar armasar, si orice maruntis devine o tragedie nationala? Ce putem face pentru a ne relaxa mai mult, in primul rand, si apoi pentru a ne inveseli zilele (care, obiectiv vorbind, nu sunt mereu usoare)?
Astept parerile voastre! Haideti sa ne (re)aducem zambetul pe buze! ;)
