Iesim din casa daca ne pasa? 10 motive sa spunem DA

   Zilele trecute v-am promis mai multe update-uri, inclusiv de la protest. Deși recunosc că nu sunt cel mai constant protestatar din Piața Victoriei, am toată admirația și sprijinul moral pentru cei care au ieșit din casă zi de zi, și au stat pe baricade indiferent de vremea de afară, de treburile pe care le aveau acasă și de alte posibile impedimente.

      Dar am ajuns și eu acolo. Chiar dacă nu reușiți mereu, sfatul meu este să încercați, măcar o dată, sau atât cât vă permit timpul și circumstanțele personale. Ei bine, iată aici zece motive pentru care merită să ieșim din casă, în direcția protestelor.

1. Pentru că ne pasă. Pentru că nu ne place ce se întâmplă, nu suntem singurii, și trebuie să ne facem vocile auzite. Bineînțeles, toate acestea în vederea soluționării situației în favoarea noastră.

2. Pentru că simți că nu ești singur. Ești înconjurat de mii, zeci de mii, sau sute de mii de oameni, oameni faini, care au același scop ca și tine.

3.  Pentru că te descarci de toată energia negativă atunci când strigi „Hoții”, „Demisia”, sau multe altele.

4. Pentru că te simți ca un adevărat revoluționar atunci când fluturi drapelul național prin Piața Victoriei și pe stradă, în drum spre casă. Și lumea se va uita la tine cu drag în metrou. Pont: steaguri de diferite mărimi sunt vândute în piață. Cel mai mare costă 10 RON.

5. Pentru că vei socializa cu persoane pe care le vezi pentru prima dată în viața ta. Dar gândesc la fel ca tine, deci cine știe... poate se naște o nouă prietenie.

6. Indiferent cu cine ai venit, este foarte posibil să te întâlnești întâmplător și cu alți prieteni sau cunoscuți. Pe unii nu i-ai mai văzut de ani de zile.

7. Pentru că te vei amuza copios la vederea anumitor pancarte.

8. Pentru că totul până acum a fost pașnic, și simt că așa va rămâne. Nu ai motive să te temi pentru siguranța ta.

9. Pentru că îți dă încredere în tine, și că ești capabil să îți revendici drepturile, pentru tine și semenii tăi.

10. Pentru că, în astfel de situații, românul dă tot ce e mai bun din el, și, indiferent ce simți cu toate problemele vieții de zi cu zi, la urma urmei ești mândru că ești român.

 

Atunci când îți dai seama că POȚI să lupți

      

         Cititorii mai vechi ai Cutiuței cu Valori știu că nu am mai scris aici demult, mai exact de la tragedia de la Colectiv. Nu cred că am avut un motiv anume, poate doar lipsa timpului. Însă, o dată cu anul nou, mi-a revenit cheful să mișc ceva, cât de mic, pentru ca noi să ajungem să credem din nou în România, că suntem un popor de oameni puternici, care au trecut prin multe, și care, dacă își dau „mână cu mână”, după cum ar spune Vasile Alecsandri, pot să facă multe lucruri bune. 

     Astfel, am întrebat câțiva prieteni ce ar schimba ei în societatea românească dacă ar avea ocazia. Mi-am notat răspunsurile lor, și urma să cercetez mai în amănunt acele subiecte. Dar ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână mi-a dat acel imbold să redeschid Cutiuța cu Valori mai repede decât aș fi planificat, după mai bine de un an. 

         N-o să vă explic în detaliu ce prevede ordonanța cu pricina - informația este la dispoziția oricui, pe diverse surse. În primul rând, îi voi felicita pe cei care au avut curajul și solidaritatea să iasă în stradă. Oameni de vârste diferite, categorii sociale diferite, uniți mai mult decât oricând și hotărâți să nu se lase călcați în picioare. 

             Apoi, îi admir pe cei care și-au asumat o poziție fermă, în anturajele lor, pe social media, sau oriunde. Toți suntem suficient de inteligenți ca să gândim, să ne formăm o opinie proprie, să o împărtășim și să o argumentăm. Orice gând rostit, orice petiție semnată, orice postare care ajunge și la semenii noștri contează.

            Dar, am spus-o și anterior, și repet: nu s-ar fi ajuns aici dacă am fi fost la fel de numeroși și la vot, sau dacă unii dintre noi nu ar fi votat ce nu trebuie. Lipsă de informare, naivitate, comoditatea drumului bătut, obligații, sau motive care mai de care mai suprarealiste. Și da, am văzut și persoane cărora le-au plăcut florile și în ziua de 11 Decembrie, și acum își dau palme singuri. Parcă nu știau cu cine au de-a face, după atâția ani! Ce credeau că se schimbă?! E mai simplu și mai sigur să votezi decât să protestezi.

          Sperăm că toate aceste manifestații se vor încheia în favoarea noastră. În week-end intenționez să merg la protest, și să va țin la curent pe măsură ce mai sunt vești. Dar, ceea ce trebuie să ținem minte și după ce se vor liniști lucrurile, este că nu avem nevoie de o nenorocire, niște alegeri organizate în mod dubios, sau o manevră politică strigătoare la cer ca să fim uniți. Putem să luptăm în fiecare zi pentru o Românie mai bună, să ne pese de celalalt, să împărțim și să respectăm.

                   

                Tu ce zici? 

Tragedia din Colectiv: o poveste despre eroi

      

   Cand m-am trezit sambata dimineata, habar nu aveam cum week-endul nostru linistit va fi zguduit de o tragedie de proportii. Pana cand am dat drumul la televizor. Ce s-a intamplat?? Ce-i cu atatea masini de pompieri?? Unde?? In Bucuresti!! Incendiu la club Colectiv! 26 de decese, si 140 de raniti, in stare grava. Atat. Din acel moment, nimic din problemele noastre cotidiene nu a mai contat, si fiecare bucurie avea un gust amar. 

          Ca sa nu mai vorbim despre cauza de baza a incendiului: clubul Colectiv nu respecta normativele de siguranta anti-incendiu. Cine le-a dat autorizatie sa functioneze? Cum au reusit sa ocoleasca legea? A-ha: traim in Romania, si stim foarte bine ce se intampla. 

          De cateva zile, se vorbeste numai despre numarul de victime care a crescut, oameni aflati in stare grava in spitalele din Bucuresti, parinti care si-au pierdut copiii si ii cauta disperati in spitale sau la morga. E nevoie de donatori de sange, si de donatii materiale pentru familiile victimelor. Au inceput numeroase proteste in Bucuresti si in restul tarii, importiva guvernantilor corupti, sfidatori si neglijenti fata de tara pe care o conduc. Marsuri tacute si momente de reculegere, cu lumanari si flori, in memoria victimelor. 

         Sufletele noastre sunt facute tandari. Chiar daca nu am pierdut pe nimeni cunoscut, poate un prieten de-al nostru a pierdut pe cineva. Reactiile noastre sunt profund emotionale, si acest eveniment ne-a zguduit pe toti: a fost picatura care a umplut paharul, si acum ne-am unit, din nou. Vrem o Romanie in care grija si respectul pentru siguranta oamenilor, ca si pentru lege, sa aiba prioritate, si nu avantajele materiale. Se poate? Noi credem ca da. Mii de oameni ies in strada, puternici si uniti.

             Insa, nu trebuie sa uitam eroii acestei povesti. Sunt acele persoane nevinovate care si-au pierdut viata in incendiu, si speram ca acest tragic eveniment sa nu fi fost in zadar. Sunt acei Oameni, aflati in Colectiv, care si-au riscat viata salvandu-i pe ceilalti din flacari. Sunt echipele SMURD, si medicii si asistentele din spitale, care au facut fata mai mult decat onorabil unor cazuri cum rar se intampla - si carora le multumim. Sunt toti cei care au donat si vor dona sange, cei care au ajutat si vor ajuta material, si miile de romani care au iesit in strada.

            Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce au plecat dintre noi si sa le dea putere celor ramasi in viata, precum si familiilor victimelor. Cat despre noi, cei "norocosi"... tot ce imi doresc este sa devenim cu totii mai intelepti, sa ne amintim de acest episod in momentele in care ne vaitam de toate nimicurile, sa dam mai multa valoare grijii fata de ceilalti, si, nu in ultimul rand, sa fim uniti si sa luptam pentru Romania pe care ne-o dorim si pe care o meritam. 

             

          

Turist in orasul meu: Palatul Sutu, sau Muzeul Municipiului Bucuresti

           

    Duminica am avut parte de o zi superba de toamna. Si bineinteles, am iesit din casa, hotarata sa ma joc de-a turistul prin centrul Bucurestiului, insotita de aparatul meu de fotografiat, de care, dupa cum stiti, ma despart destul de greu. ;) Si am ajuns nu foarte departe de casa: la Palatul Sutu, cunoscut si ca Muzeul Municipiului Bucuresti. Spre rusinea mea, desi se afla la doi pasi de domiciliul subsemnatei, nu l-am vizitat niciodata in interior, desi mereu l-am admirat trecand pe langa el. Dar... mai bine mai tarziu decat niciodata. ;)

             

          Palatul Sutu, dupa cum stiti, nu este o cladire impunatoare, ci mai degraba un castelut mic si cochet, inconjurat de un petic verde, in ceea ce este probabil cea mai circulata zona a capitalei. Intrarea costa doar 6 RON, iar daca vrei sa faci poze, taxa suplimentara este de 15 RON. Pe cea din urma, eu am platit-o si nu regret. Merita. Cladirea, construita la mijlocul secolului XIX, in stil neogotic, te face efectiv sa visezi, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. O familie de aristocrati, baluri, ceaiuri, si cate si mai cate... :)  In interior, spatiul nu este foarte mare, dar este suficient cat sa nu te pierzi, dar nici sa nu te plictisesti. Eleganta locatiei te face intr-adevar sa te simti ca un personaj din literatura clasica. Usi de sticla, balustrade de fier forjat, candelabre, tavane sculptate in lemn si sobe din teracota: toate fac parte din peisaj. 

           

          Cat despre expozitii, pasionatilor de istorie le-o recomand pe cea dedicata Primului Razboi Mondial, intitulata "Marele Razboi in Imagini", situata in holul de la parter. Dar, atat pasionatilor de istorie, cat si tuturor bucurestenilor curiosi in legatura cu transformarile prin care a trecut orasul nostru de-a lungul secolelor, incepand din Evul Mediu, de la primele atestari in documente, si pana in prezent, le recomand expozitia "Timpul Orasului", care ocupa si cel mai semnificativ spatiu din locatie. Imagini si obiecte din diferite perioade istorice - bani, documente, transport, moda si frumusete, uniforme militare, arme, uniforme scolare, mobila... Cu siguranta nu veti rata nici video-proiectia celor mai importante evenimente din istoria contemporana, incepand cu Revolutia din 1989 si pana in prezent. Povestea unui popor care a trecut prin multe, dar si a unui oras plin de personalitate. 

           

Rural Fest: o plimbare "la tara"... in inima Bucurestiului

         

       In ciuda perioadei aglomerate, m-am hotarat sa ies putin in seara aceasta, la o mica plimbare. Unde puteam sa merg? Bineinteles, cu totii stim cat de insufletit este Bucurestiul in aceasta perioada, cand, desi suntem la inceput de toamna, vremea inca tine cu noi. Evenimentele sunt peste tot! Dar iata ca eu am ajuns... la tara! Nu, nu va pacalesc: la tara de pe Soseaua Kiseleff, la Rural Fest. 

            

           Cum a fost? M-am incarcat cu energie pozitiva. Arhiplin de lume, de toate varstele, ceea ce, din nou, demonstreaza ca bucurestenii sunt dornici de socializare. Parinti, copii, bunici, tineri, catei - cu mic, cu mare, in oras! In orice caz, mult mai bine decat sa stam acasa si sa ne uitam la stiri. ;) Apoi, mereu am fost placut surprinsa, in ultimii ani, de felul in care societatea romaneasca s-a reorientat spre folclor si spre produsele de artizanat, din toate colturile tarii. Iar Rural Fest este un adevarat FESTin sau FESTival al artizanatului romanesc. Ceramica de Horezu, costume nationale, covoare tesute, obiecte din lemn, figurine ce reprezinta personaje din povesti, precum Pacala sau Danila Prepeleac, mileuri brodate. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca multe persoane au inceput sa poarte piese din costumele nationale, precum ia si clopul, ca pe cele mai noi tendinte in vestimentatie! 
                      

   Si daca tot am venit, am putut sa ne punem si burtica la cale! Pastrama, sarmale, carnati, mititei, placinte, salamuri, cascaval, zacusca, peste cu mamaliguta, dulceturi, miere, si multe altele. Se puteau consuma la mesele special amenajate, sau exista posibilitatea sa cumparam pentru acasa. Iar eu nu am venit acasa cu mana goala, ci cu ceva ce nu am mai mancat de cand eram mica: dulceata de trandafiri! 
         
                

      
        Nu in ultimul rand, pentru a face atmosfera rurala si mai "fidela", nu au lipsit pajistile cu fan, pe care puteam sa ne asezam, si animalele domestice - gaini, oi, ponei, sau caprite. Ce sa mai vorbim, s-a mutat lumea lui Pacala, sau lumea lui Nica, in inima Bucurestiului... si zau ca mi-a placut! :)

Fericirea e dulce... la Gerovital

                                           

     Nu am mai vorbit demult despre brand-uri romanesti, iar astazi am ceva pentru noi, fetele. Gerovital este o marca de cosmetice cu traditie si cu o reputatie foarte buna. Insa mereu am perceput-o ca pe o marca pentru doamne, adica pentru mamicile si bunicile noastre. Dar nu este cazul si noii game Happiness, foarte indicata pentru tenuri tinere, pe care am incercat-o pentru prima data in aceasta vara, si careia i-am ramas fidela. Demachiante, creme de fata, lotiuni de corp, masti pentru fata, sau creme CC, gama Gerovital Happiness se distinge printr-o aroma foarte placuta, de fructe. Sunt disponibile in trei variante: caise pentru ten uscat, zmeura pentru ten normal, si afine pentru ten gras, sau, in cazul cremelor CC, zmeura pentru ten deschis la culoare, caise pentru ten mediu, si afine pentru ten inchis. Produsele mele preferate sunt lotiunea de corp cu zmeura - o aroma foarte proaspata, si cu mini-particule stralucitoare, si masca gomaj cu caise, care curata tenul in profunzime, lasandu-l moale la atingere. 

     O identitate de brand care inspira tinerete, veselie si prospetime, datorita texturii fine si aromelor apetisante, si la preturi accesibile. Gerovital ne-a facut fericite! :)

"Aici oamenii nu prea zambesc"

      

   A fost una dintre primele impresii ale unei prietene din Germania, care m-a vizitat de curand. Desi e dureros, recunosc ca are dreptate. Si nu e dureros la modul "ia uite ce percep strainii despre noi", ci la modul "ia uite cum am ajuns (de tristi)". Sunt trista ca suntem tristi. Poate nici eu nu mai sunt la fel de vesela precum mi-as dori, sau precum eram pe vremuri. Si cu siguranta asa e si pentru multi altii. Poate e vorba de lucruri marunte din viata de zi cu zi, poate e vorba despre probleme financiare sau profesionale, poate e vorba de lucruri mai grave, precum probleme de sanatate sau pierderea celor dragi. Sau poate (iar) ne-am uitat la stiri, desi ne-am jurat solemn ca nu ne mai uitam.

           Motivele pot fi nenumarate. Insa ma intreb altceva: oare noi romanii o ducem mult, mult mai rau decat alte natii? Ok, diferente sunt destule, dar oare impactul este intr-adevar atat de mare? Sau conteaza si felul in care le facem fata? Exista si situatii in care facem din tantar armasar, si orice maruntis devine o tragedie nationala? Ce putem face pentru a ne relaxa mai mult, in primul rand, si apoi pentru a ne inveseli zilele (care, obiectiv vorbind, nu sunt mereu usoare)? 

           Astept parerile voastre! Haideti sa ne (re)aducem zambetul pe buze! ;)