Un paharel de umor romanesc - episodul 2

E vineri seara, ne apropiem de miezul noptii, si va propun...  sa sunam la "Telefonul Fierbinte"! ;) Bineinteles, saptamana aceasta vom inchina un paharel de umor romanesc in cinstea unei mari actrite: Tamara Buciuceanu. Luni, aceasta mare doamna a teatrului si filmului romanesc a fost decorata cu Steaua Romaniei, in grad de Cavaler. Toti o cunoastem din filme precum "Titanic vals", "Primavara bobocilor", sau "Alo! Aterizeaza strabunica!" Dar cu siguranta, rolul in care am indragit-o cel mai mult, iar generatii intregi de elevi vor fi de acord cu mine, este cel al simpaticei profesoare de matematica supranumita Isoscel, din seria "Liceeni". In plus, iubitorii de teatru o pot vedea pe Tamara Buciuceanu pe scena Teatrului Bulandra, in spectacole precum "Mamouret" si "Insemnarile unui necunoscut". O tara intreaga o felicita, si ii dorim multa sanatate si putere sa ne distreze in continuare ca si pana acum!

Oare cat de mult apreciem folclorul national?

 

    Este adevarat ca folclorul rareori face parte din viata noastra de zi cu zi, in special in cazul generatiilor tinere din mediul urban. Ce intelegem prin folclor? Muzica si dansuri populare, balade si legende, traditii, arte, mestesuguri... Chiar daca nu sunt insemne ale vietii moderne, fac parte din identitatea noastra culturala, ca popor. 

   Zilele trecute a avut loc Festivalul International de Folclor "Muzici si Traditii in Cismigiu", organizat de Centrul de Creatie, Arta si Traditie al Municipiului Bucuresti. Desi a fost un festival international, cea mai mare proportie de participari a provenit din Romania, reprezentand toate regiunile tarii. dar si minoritatile nationale. As putea spune ca a fost un mic univers folcloric romanesc, restrans dar complet. Ansambluri de copii si adulti, orchestre, teatru pentru copii, ateliere de creatie, mancaruri traditionale, plimbari cu trasura, si bineinteles, obiecte de artizanat - lemn, lut, ceramica, broderii si tesaturi. 

       

         O alta surpriza placuta a fost numarul mare de ansambluri de copii din toate colturile tarii, care, prin bucuria si dragostea de folclor pe care o transmiteau in timpul spectacolelor, au demonstrat ca folclorul s-a transmis si se va transmite in continuare din generatie in generatie. Acum, sincera sa fiu, recunosc ca, in calitate de "copil de oras" care nu a avut nici macar bunicii la tara, folclorul nu a jucat un rol important in viata mea. Si cu siguranta multi dintre voi sunt in aceeasi situatie. Deci, poate nu obisnuim sa ascultam muzica populara, sau abilitatile noastre cu privire la dansurile populare sunt extrem de limitate (desi mie personal imi plac mult obiectele de artizanat). Insa, nimeni nu poate nega faptul ca folclorul reprezinta simbolul unei Romanii de altadata, sau care mai exista doar in anumite locuri, departe de valtoarea vietii moderne. 

          

      

     Cred ca folclorul este acea parte din identitatea noastra nationala pe care avem macar datoria sa o cunoastem, chiar daca nu in calitate de consumatori frecventi sau de practicanti. Iar interesul pe care l-am vazut in timpul acestui festival, atat din partea artistilor si mestesugarilor, cat si a publicului roman si a turistilor straini, m-a facut sa cred ca folclorul nu va fi lasat sa dispara in timp.  

(foto: arhiva personala)

Un paharel de umor romanesc - episodul 1

Dupa poezia lunii, imi propun ca in fiecare vineri sa va ajut sa va relaxati si sa va pregatiti pentru week-end, servindu-va cu cate un paharel de umor romanesc. Vom avea mereu cate un sketch umoristic care a facut istorie - pentru nostalgici, dar si pentru cei care sunt prea tineri sa fi prins acele vremuri, ca si mine de altfel. Astazi ne reintalnim cu o legenda a comediei romanesti: Toma Caragiu. Asa ca, stimati tenismeni si stimate "tenizmene"... va doresc distractie placuta! 

Poezia Lunii Iunie

"Venere si Madona" de Mihai Eminescu 

Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tanara si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.

Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scanteie,
Brat molatic ca gandirea unui imparat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astazi tot frumoasa o revad.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelata,
Suflet imbatat de raze si d-eterne primaveri,
Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini imbalsamate, 
Te-a vazut plutind regina printre ingerii din cer.

Si-a creat pe panza goala pe Madona dumnezeie,
Cu diadema de stele, cu surasul bland, vergin,
Fata pala-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,
Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieti de poezie, 
Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,
Si-am facut din tine-un inger, bland ca ziua de magie,
Cand in viata pustiita rade-o raza de noroc.

Am vazut fata ta pala de o bolnava betie,
Buza ta invinetita de-al coruptiei muscat,
Si-am zvarlit asupra-ti, crudo, valul alb de poezie,
Si paloarei tale raza inocentei eu i-am dat.

Ti-am dat palidele raze ce-nconjoara cu magie
Fruntea ingerului geniu, ingerului-ideal,
Din demon facui o santa, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi valul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet,
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Ma invata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret!

Tu imi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune
De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,
O fecioar-a carei suflet era sant ca rugaciunea,
Pe cand inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasul bland, vergin,
Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!

Plangi, copila? - C-o privire umeda si rugatoare
Poti din nou zdrobi si frange apostat inima mea?
La picioare-ti cad si-ti caut in ochii negri-adanci ca marea,
Si sarut a tale mane, si-i intreb de poti ierta.

Sterge-ti ochii, nu mai plange!... A fost cruda-nvinuirea,
A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti santa prin iubire, 
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.

***

De cand nu am mai citit poezii? Cu siguranta de pe bancile scolii, sau cel tarziu ale facultatii. Dar putem oricand remedia, macar putin. Chiar astazi, cand se implinesc 125 de ani de la disparitia marelui poet Mihai Eminescu, eu m-am hotarat sa va propun o poezie in fiecare luna. O mica pastila poetica romaneasca, dintr-un tezaur de neegalat. 

Mass-media si valorile pierdute. Sau poate nu?

  Recent, am asistat la o discutie despre efectul mass-mediei asupra sistemului de valori (sau, mai degraba, de non-valori) al societatii noastre. Cu siguranta, este un subiect controversat.  Rolul mass-mediei in formarea opiniei publice este incontestabil in orice societate, iar in Romania sunt foarte multe lucruri de dezbatut, si din pacate nu toate vestile sunt imbucuratoare.  

  Ce modele ne propune mass-media, si in special televiziunea? Cat tine cont mass-media de interesul public? Intre reality-show-uri unde competitiile duse la extrem, insotite de tensiuni si scandaluri regizate fac rating-ul sa creasca, stiri mondene despre vedete care mai de care mai superficiale, stiri politice care sunt o reteta sigura pentru dureri de cap, intram intr-un cerc vicios. Deseori am auzit vorbindu-se despre regresia intelectuala a populatiei. Dar oare productia de mass-media de slaba calitate este in crestere datorita unor cereri nefondate si inexplicabile ale populatiei, sau aceasta preferinta pentru non-valori apare ca urmare a unei obisnuinte aparute de-a lungul timpului? Merita sa descoperim, si mai ales sa actionam. 

   Multi dintre noi aleg sa nu se mai uite la televizor si sa nu mai citeasca presa. Dar, pe de alta parte, este pacat sa nu ne mentinem informati si sa nu fim la curent cu ceea se petrece in jurul nostru. Atunci, ce e de facut? Avem posibilitatea de a alege ce sa urmarim si ce sa citim, tinand cont de interesele noastre personale, de informatiile care ne sunt utile, dar si de valorile noastre. Putem gasi posturi de radio si televiziune, emisiuni sau publicatii romanesti care s-au mentinut la standarde calitative ridicate, respectandu-si audienta si imbogatind-o sufleteste si intelectual? Eu sunt sigura ca da, chiar daca unele dintre ele nu au neaparat cel mai ridicat nivel de audienta sau cel mai mare tiraj. Dar imi iau acest angajament: voi profita de profesia mea de om de comunicare, si voi (re)deveni un consumator asiduu de mass-media, in cautarea a ceea ce merita sa vedem si sa citim. Si va provoc si pe voi sa ma ajutati in cautarile mele, si sa imi impartasiti descoperirile voastre. 

1 Iunie: o zi pentru copilul din noi

    

  Pun pariu ca nici unul dintre noi nu a incetat sa sarbatoreasca ziua de 1 Iunie. Chiar daca acum suntem "ditamai oamenii", chit ca suntem parinti sau nu, Ziua Copilului nu si-a pierdut niciodata semnificatia. Pe vremuri, mergeam cu scoala sau cu gradinita in Oraselul Copiilor, primeam in dar carti de colorat si carti cu povesti, si ne jucam impreuna pana dupa-amiaza. Ei, ce bine ar fi fost daca fiecare zi de scoala era la fel! Acum lucrurile ar trebui sa stea altfel, nu-i asa? Ei bine.... nu! Cred ca in fiecare dintre noi inca mai exista acel copil, mai mult sau mai putin cuminte, cu care asemanarea este inca mai mult sau mai putin evidenta. De ce nu am putea lasa la o parte, macar pentru o zi, grijile vietii cotidiene? Am putea sa ne bucuram si sa ne jucam alaturi de familiile noastre, sa reluam legatura cu educatoarea sau invatatoarea noastra, sa depanam amintiri impreuna cu prietenii din copilarie, sau sa stergem de praf carticelele cu povesti si vechile noastre jucarii. 

   "Ieri am fost si noi copii, dar timpul ne-a schimbat", canta Mihai Constantinescu. Sau poate... timpul nu ne-a schimbat, si oricat ar incerca, nu ne va schimba niciodata complet? La multi ani, copii mari si mici! ;)