Bravo, Romania!

   

  

  Am comis-o! Am trecut si de alegeri, unii multumiti, altii mai putin, altii in continuare sceptici legat de viitorul Romaniei si de schimbarile care vor avea loc sau nu. Iarasi, nu vreau sa fac politica - cine ma cunoaste stie cu cine am votat. ;) 

    Insa bucuria mea cea mare, dincolo de rezultat, este alta. In ultimele doua saptamani, si mai ales ieri, am vazut o solidaritate si un spirit colectiv pe care nu l-am mai vazut de la Revolutie. Niciodata, in 25 de ani! Individualismul pe care il percepeam in societatea romaneasca, si pe care il condamnam mereu, a disparut. Am vazut un popor unit - pentru un tel comun, sau impotriva unei anumite persoane, nu conteaza. Oamenii au mers la vot, mai numerosi decat oricand. Romanii din diaspora au stat ore in sir la cozi interminabile, iar in anumite orase au trait momente de mare tensiune, pentru a-si putea exercita un drept democratic fundamental. Romanii din tara le-au fost alaturi prin protestele pasnice din Bucuresti si din celelalte mari orase. Nimeni nu a reusit sa ne opreasca, nimeni nu a reusit sa ne dezbine. 

    Aseara am ras si am plans deopotriva. Am tinut legatura neintrerupt cu prietenii si cunoscutii din tara si din strainatate. Am simtit freamatul din centrul capitalei cu bucurie in suflet. Romania a ales, in primul rand, democratie si solidaritate - valori catre care am aspirat acum mai mult decat oricand, in ultimii 25 de ani. Astazi, in ciuda vremii mohorate, oamenii pe care i-am intalnit pareau mai relaxati, mai zambitori si mai comunicativi. Tot ce sper de acum incolo este sa continuam sa vedem schimbari in bine, si nu in ultimul rand, sper ca aceasta coeziune sociala si acest sprijin reciproc sa nu dispara o data cu sfarsitul alegerilor. Sa invatam, cu aceasta ocazie, sa fim alaturi unii celorlalti, sa contam unii pe altii, sa avem incredere in celalalt, si sa ne respectam intre noi.

        Mult succes, Romanie noua si unita! 

(foto credit: www.click.ro)

Cetateanul cu atitudine - episodul 2: Si cel mai sarman Roman are dreptul la vot!

   Cred ca in zilele acestea am scris cat nu am scris in ultimele doua luni. Dar am avut atata materie prima, si am simtit ca am atat de multe de spus, ca nu m-am putut abtine! 

  Povestea noastra din aceasta seara are loc in Ploiesti. Cei care au deseori drum prin centru cu siguranta au observat un batranel sarman care vinde ziare soferilor, pe Bulevardul Republicii, spre rondul de la Catedrala. El nu cerseste, ci castiga un ban cinstit, desi politia il prinde si il amendeaza mereu. Dar asta e alta poveste. 

   Cineva din familia mea a mers la vot, si s-a intalnit cu batranelul in cauza. Urca greu treptele din fata Casei Sindicatelor, dar era hotarat sa mearga la vot. Dar de indata ce a intrat in cabina de votare, una dintre "doamnele" (cu ghilimelele de rigoare) care administrau sectia de vot a emis cel mai rusinos comentariu: "Uite si asta, a venit sa voteze! De ce o veni el la vot?!" De prisos sa va spun ca mai multi dintre cei prezenti au apostrofat-o instantaneu. Ce rusine! Din pricina unor asemenea oameni se duce tara de rapa! 

      Cum adica "de ce a venit la vot"? Pentru ca, desi este sarman si in varsta, nu si-a pierdut speranta unei schimbari, care sa ii asigure un trai decent, si sa nu mai fie nevoie sa vanda ziare in intersectie, atat la 40 de grade cat si la -10. Pentru ca, desi este un om simplu, isi cunoaste drepturile, si e hotarat sa le aplice. Cu prima ocazie, promit ca voi face o pomana, si ii voi darui cateva lucruri ramase de la bunicii mei. Cu siguranta ca si ei ar fi fost de partea lui! "Batranelul cu ziare" (pentru ca nu stim cum il cheama) este cetateanul nostru cu atitudine de astazi, dar si cei care i-au luat apararea in fata unei "cornute" ignorante si insensible (ca sa ma exprim elegant - dar stiu ca voi nu va suparati). 

       

  

Poezia lunii Noiembrie

"Panorama"
              de George Bacovia

Plangea caterinca-fanfara
Lugubru in noapte, tarziu...
Si singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu...

Si-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri -
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade si fixe priviri.

Si-acea caterinca-fanfara,
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla - princese
Oftau, in dantele, mecanic.

Si-atunci am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Orasul dormea in tacere,
Flasneta plangea cavernos.

Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata...
Si stam impietrit... si de veacuri,
Cetatea parea blestemata. 

Un paharel de umor romanesc - episodul 4

   Dragii mei, in zilele acestea de-a dreptul suprarealiste, dominate de tensiunile politice dinaintea turului 2 de scrutin al alegerilor prezidentiale, nu am putut sa nu ma gandesc la Caragiale. Cel mai mare dramaturg roman este inca dureros de actual, si - vai, noua - cata inspiratie ar gasi si intre personajele politice de astazi! "O scrisoare pierduta" este piesa in care coruptia, hotia, santajul, si discursurile politice incoerente sunt la ele acasa. Lozinci precum "Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului!", "Pupa-l in bot si papa-i tot", sau "Doua la prefectura, doua la primarie" au intrat de generatii in vocabularul nostru de zi cu zi. 

    Astazi ni-l vom aminti pe Octavian Cotescu in rolul lui Nae Catavencu, iar duminica ne vom gandi cu totii "la tarisoara noastra... la Romania... si la fericirea ei", si vom merge la vot.

      Dar o ultima intrebare ma tulbura: eu cu cine votez? ;) 

Nu vrem sa fim "multi si prosti". Ce se poate face pentru dreptul la informare?

 In ultimele zile, consumul meu de stiri politice a fost mentinut la un minimum necesar. Intalnirile mele cu stirile de la televizor, radio, sau de pe internet au fost scurte, adaugandu-se ce mai imi mai "trecea pe la urechi" de la prieteni si cunoscuti. Insa, un singur lucru mi-a aprins o "scanteie" si m-a pus pe ganduri.

  Oare cati oameni din tara asta sunt paraleli cu lumea in care traiesc, neinformati, nu isi cunosc drepturile si sunt incapabili sa gandeasca si sa decida pentru ei? Mi se pare inadmisibil ca intr-o tara (pasamite democratica) a Uniunii Europene, in secolul XXI, sa se intample asa ceva. Oamenii nu stiu ca au drepturi, si, printre altele, ca este dreptul lor sa isi aleaga conducatorii, sa fie informati cu privire la optiunile pe care le au, si mai ales, sa decida singuri. Nu este dupa cum vrea primarul sau preotul satului, ci dupa cum vor ei. 

    Dar, pe de alta parte, chiar si daca aceste informatii le-ar fi prezentate, oare cat de mult ar reusi sa inteleaga niste oameni atat de simpli? Cum ar putea sa le fie explicate lucrurile pe intelesul lor, dar in mod cat mai impartial? Cat la suta din populatia Romaniei este reprezentata de acesti oameni? Da, sunt multi, si sunt TINUTI prosti, ca sa il parafrazam pe Alexandru Lapusneanu. Oare un electorat numeros si neinformat sau neinstruit este intr-adevar "idealul"? 

      Educatia civica nu ar trebui sa fie un lux destinat numai mediului urban sau clasei intelectuale. Iar acest lucru nu trebuie sa fie legat numai de perioada de alegeri. Originile modeste nu trebuie sa fie sinonime cu prostia sau ignoranta. Daca vrem sa crestem ca popor trebuie sa pornim de jos, si cred ca daca ne-am gandi bine mai multi dintre noi, si chiar profesionisti din diverse domenii, am reusi sa schimbam ceva. Sa nu asteptam (neaparat) initiativele clasei politice. O solutie poate veni de oriunde. Suntem multi, dar trebuie sa nu mai fim prosti!

La urma urmei, NU suntem un popor indiferent si resemnat

      

  

 Cei ce ma cunosc stiu ca sunt o persoana relativ neutra din punct de vedere politic. Nu am avut vreo afinitate sau vreo apartenenta la vreun partid, nici eu, nici familia mea. Si chiar mi-am dorit ca acest blog sa fie apolitic. 

   Insa tin cu tara mea si cu oamenii ei. Mi-ar placea sa ajung sa vad ziua in care si cel mai sarman om (cu cel mai mic salariu sau cea mai mica pensie) isi va permite un trai decent. Vreau sa vad ziua cand serviciile de baza precum educatia si sanatatea publica vor fi accesibile tuturor, cand inegalitatile sociale nu vor mai fi atat de evidente si de dramatice, si cand succesele profesionale vor fi bazate numai pe merit. Nu ma intereseaza cine vine la putere, atata timp cat va rezolva marile probleme ale societatii romanesti. Si nu mai vreau sa isi bata nimeni joc de noi!

   Cu toate acestea, consider ca sunt destul de inteligenta si ca am un sistem de valori suficient de bine definit, incat sa-mi dau seama cine ar putea "misca" ceva in tara asta si cine nu. Nu va spun, va las pe voi sa ghiciti, si, bineinteles, sa va sustineti propriile preferinte. 

   Am mers la vot. Chiar daca sunt doar "o picatura intr-un ocean", imi dau seama ca, la fel ca si cu orice altceva in viata, orice pas, cat de mic, conteaza. Votand la Conservatorul din Bucuresti, am intalnit multi studenti, unii dintre ei din provincie, si m-am bucurat vazand ca generatia cea mai tanara de cetateni cu drept de vot a hotarat sa se implice si si-a exercitat dreptul. Am intalnit si multi oameni foarte in varsta, ceea ce iarasi m-a bucurat, pentru ca, desi se zice ca generatia lor este resemnata, s-a dovedit ca nu e adevarat, si ca sunt dispusi sa faca tot ce se poate pentru ca sa ajunga si ei sa vada o Romanie altfel. 

   Dar bineinteles, cei care m-au impresionat in mod deosebit sunt Romanii din strainatate (si am scris cu "R" mare cu un motiv ;) ). Au mers la vot intr-un numar impresionant, si, in ciuda cozilor interminabile, a organizarii suspect de ineficienta, si a orelor intregi de asteptare, nu s-au lasat. Au rezistat, au protestat, au invadat, au luptat! Aveau un drept de vot, care multora le-a fost negat. Chiar daca au plecat din Romania, nu inseamna ca nu isi mai iubesc tara, sau ca nu vor ca lucrurile sa se schimbe in mai bine. Si nu in ultimul rand, m-au impresionat cei care si-au demonstrat solidaritatea protestand in fata sediului Ministerului Afacerilor Externe. Nu mi-ar placea ca acest revoltator episod sa fie trecut cu vederea, si nu mi-ar placea ca vinovatul sa scape nepedepsit (da, iarasi sunt idealista, dar... asa sunt eu!). 

    Deseori mi-am exprimat tristetea apropo de faptul ca nu suntem un popor solidar, si de faptul ca nu ne implicam suficient pentru a crea o lume mai buna. Dar pe parcursul zilei de ieri mi-a fost demonstrat ca... poate nu e asa. Noi VREM o Romanie mai buna, si nu ne lasam pana nu o vom avea. Sau cel putin, pana nu ducem la bun sfarsit ceea ce ne sta in puteri, si ceea ce avem DREPTUL sa facem. Nu stiu cum se vor termina lucrurile la aceste alegeri, si tare sunt curioasa. Stiu doar ca Romanii din tara si din strainatate se "desteapta". Nu mai suntem pasivi, vrem sa luam atitudine! Acestia sunt Romanii de care sunt mandra! 

                                                            (foto credit: www.infocurteadearges.ro)