La urma urmei, NU suntem un popor indiferent si resemnat

      

  

 Cei ce ma cunosc stiu ca sunt o persoana relativ neutra din punct de vedere politic. Nu am avut vreo afinitate sau vreo apartenenta la vreun partid, nici eu, nici familia mea. Si chiar mi-am dorit ca acest blog sa fie apolitic. 

   Insa tin cu tara mea si cu oamenii ei. Mi-ar placea sa ajung sa vad ziua in care si cel mai sarman om (cu cel mai mic salariu sau cea mai mica pensie) isi va permite un trai decent. Vreau sa vad ziua cand serviciile de baza precum educatia si sanatatea publica vor fi accesibile tuturor, cand inegalitatile sociale nu vor mai fi atat de evidente si de dramatice, si cand succesele profesionale vor fi bazate numai pe merit. Nu ma intereseaza cine vine la putere, atata timp cat va rezolva marile probleme ale societatii romanesti. Si nu mai vreau sa isi bata nimeni joc de noi!

   Cu toate acestea, consider ca sunt destul de inteligenta si ca am un sistem de valori suficient de bine definit, incat sa-mi dau seama cine ar putea "misca" ceva in tara asta si cine nu. Nu va spun, va las pe voi sa ghiciti, si, bineinteles, sa va sustineti propriile preferinte. 

   Am mers la vot. Chiar daca sunt doar "o picatura intr-un ocean", imi dau seama ca, la fel ca si cu orice altceva in viata, orice pas, cat de mic, conteaza. Votand la Conservatorul din Bucuresti, am intalnit multi studenti, unii dintre ei din provincie, si m-am bucurat vazand ca generatia cea mai tanara de cetateni cu drept de vot a hotarat sa se implice si si-a exercitat dreptul. Am intalnit si multi oameni foarte in varsta, ceea ce iarasi m-a bucurat, pentru ca, desi se zice ca generatia lor este resemnata, s-a dovedit ca nu e adevarat, si ca sunt dispusi sa faca tot ce se poate pentru ca sa ajunga si ei sa vada o Romanie altfel. 

   Dar bineinteles, cei care m-au impresionat in mod deosebit sunt Romanii din strainatate (si am scris cu "R" mare cu un motiv ;) ). Au mers la vot intr-un numar impresionant, si, in ciuda cozilor interminabile, a organizarii suspect de ineficienta, si a orelor intregi de asteptare, nu s-au lasat. Au rezistat, au protestat, au invadat, au luptat! Aveau un drept de vot, care multora le-a fost negat. Chiar daca au plecat din Romania, nu inseamna ca nu isi mai iubesc tara, sau ca nu vor ca lucrurile sa se schimbe in mai bine. Si nu in ultimul rand, m-au impresionat cei care si-au demonstrat solidaritatea protestand in fata sediului Ministerului Afacerilor Externe. Nu mi-ar placea ca acest revoltator episod sa fie trecut cu vederea, si nu mi-ar placea ca vinovatul sa scape nepedepsit (da, iarasi sunt idealista, dar... asa sunt eu!). 

    Deseori mi-am exprimat tristetea apropo de faptul ca nu suntem un popor solidar, si de faptul ca nu ne implicam suficient pentru a crea o lume mai buna. Dar pe parcursul zilei de ieri mi-a fost demonstrat ca... poate nu e asa. Noi VREM o Romanie mai buna, si nu ne lasam pana nu o vom avea. Sau cel putin, pana nu ducem la bun sfarsit ceea ce ne sta in puteri, si ceea ce avem DREPTUL sa facem. Nu stiu cum se vor termina lucrurile la aceste alegeri, si tare sunt curioasa. Stiu doar ca Romanii din tara si din strainatate se "desteapta". Nu mai suntem pasivi, vrem sa luam atitudine! Acestia sunt Romanii de care sunt mandra! 

                                                            (foto credit: www.infocurteadearges.ro)