Recunosc că, în ceea ce privește conceptul în sine de „Ziua Națională a României”, amintirile despre vechiul 23 August îmi sunt destul de vagi. Prin urmare, ziua de 1 Decembrie este cea pe care am asociat-o dintotdeauna cu acea zi in care, oriunde am fi și orice s-ar întâmpla, și indiferent cât ne supără și ne enervează problemele sociale și politice de la noi din țară, toți ne simțim mai uniți și mai... Români.
Haideți mai întâi să ne amintim ce s-a petrecut în istorie. La data de 1 Decembrie 1918 (18 Noiembrie pe stil vechi), Familia Regală a revenit în București după doi ani de refugiu în Moldova. În aceeași zi, la Alba Iulia, cetatea de scaun a lui Mihai Viteazul, are loc Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, formată din 1228 de delegați oficiali, din fiecare district electoral, precum și din toate domeniile de activitate și toate categoriile sociale, într-o impresionantă afluență de oameni, veniți din toate colțurile țării. Se proclamă unirea provinciilor Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Sătmar (astăzi Satu Mare), cu Regatul României.
Simbolic vorbind, consider că Marea Unire a reprezentat dovada că atunci când ne-am propus ceva, nici un obstacol nu a fost prea mare, și că poporul român poate fi unit și poate merge împreună către un țel comun. Dacă atunci s-a putut, cu siguranță și acum vom putea răzbi dacă încercăm să facem din țara noastră o lume mai bună, în care merită să trăiești. Dar condiția esențială este să devenim, sau mai bine zis, să „re-devenim”, un popor unit, care lasă individualismul la o parte.
La mulți ani, România! Îți doresc să îți regăsești adevărata valoare, cu încredere și optimism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu