marți, 29 iulie 2014

Cetateanul cu atitudine - episodul 1: "Cum sa educi... o bunica obraznica"

 Dragii mei, in urma postarii mele de acum cateva zile, in care ma declaram dezamagita de lipsa de implicare ce ii caracterizeaza pe multi dintre conationalii nostri, si marturisesc ca uneori si pe mine, am hotarat ca de fiecare data cand observ pe cineva luand atitudine intr-o situatie neplacuta, va voi povesti. Cetateanul cu atitudine este "rara avis", dar poate fi oricare dintre noi. Poate fi o ruda, un prieten, un vecin, sau o persoana pe care o intalnim intamplator intr-un context izolat din viata cotidiana. Important este sa stim sa il recunoastem si sa il felicitam. 
 Ei bine, astazi la o casa de schimb valutar din Ploiesti, in fata mea la rand se afla o bunica impreuna cu nepotica ei de aproximativ 5 anisori. Fetita era cuminte, doar ca tindea sa se indeparteze mai mult de 2 metri de bunica, dar fara sa se agite sau sa faca galagie. Aceasta din urma, dupa ce a apostrofat-o pe micuta de vreo 2 ori, a ajuns la un moment dat sa o traga de urechi. Cea care a luat atitudine a fost... casiera, care i-a reprosat bunicutei "from hell" ca un copil nu este un animal, si ca nu trebuia s-o traga de urechi. Bineinteles, s-a iscat o cearta pe cinste, in care "doamna" in cauza a scos la suprafata tot veninul ce o caracteriza. Sigur, multi ar riposta, spunand ca mai bine si-ar fi vazut casiera de treburile ei, fara sa intervina intr-o problema care nu o priveste. Insa cu totii stim ca nu e acesta cel mai bun mod de a educa un copil, mai ales intr-o situatie atat de putin grava. Pana si pentru un simplu privitor este o situatie deranjanta, mai ales daca este o persoana care iubeste copiii. Iar ceea ce m-a mirat pe mine in mod special a fost faptul ca ne-am fi asteptat ca bunicii sa fie mult mai rabdatori cu nepoteii, si mult mai putin colerici. 
  Chiar daca nu era problema ei, casiera a luat atitudine, fara sa-i fie teama de conflict, si acest lucru mi-a placut. Cateodata si unii adulti ar trebui educati, iar pe cei mici trebuie doar sa ii iubim si sa ii ocrotim. 
  

vineri, 25 iulie 2014

Un paharel de umor romanesc - episodul 3



   In ultima vreme vad tot felul de situatii absurde, dar un pic de haz de necaz nu strica niciodata. Ca doar se poate si mai rau. Ca de exemplu, in acest sketch umoristic de la Revelionul 1988-1989 (da, da, mi-l amintesc inca de atunci! :P ), avandu-i in rolurile principale pe Mitica Popescu si Florin Zamfirescu. Si privind acum, ca adult, imi dau seama ca totul este atat de absurd, ca nu ai cum sa nu razi cu lacrimi. E adevarat ca lipseste inceputul din inregistrare, dar nu se pierde nimic esential. Distractie placuta! :)

luni, 21 iulie 2014

Lipsa de implicare: defectul societatii romanesti

 Atunci cand incep sa privesc intamplarile din viata cotidiana intr-un mod mai putin idealist, imi apar tot felul de semne de intrebare. Iar astazi am asistat la o discutie si la o intamplare in oras, doua situatii diferite, care mi-au dat foarte mult de gandit cu privire la faptul ca romanul evita sa ia atitudine in situatiile deranjante, preferand sa taca si sa rabde, chiar si atunci cand are de suferit sau cand este pacalit. Iar partea cea mai dureroasa este ca tocmai persoanele cinstite, sau care chiar ar reusi sa duca la bun sfarsit anumite probleme, sau care dispun de capacitati intelectuale si credibilitate, sunt cele care aleg sa "indure".
  Despre ce a fost vorba in situatiile de azi? Prima problema: locatarii unui bloc (nu al meu), nemultumiti de felul in care sunt administrati si care recunosc ca sunt inselati de administrator, dar ezita sa se coalizeze pentru a lua atitudine. A doua problema: o persoana apropiata mie, dorind sa retraga bani de la bancomat, a observat prezenta unor personaje dubioase in jurul bancomatului, care ar fi putut reprezenta o amenintare la adresa sigurantei personale. Persoana in cauza ar fi putut intra in sucursala pentru a reclama incidentul, dar nu a facut-o. De ce nu iau oamenii atitudine? Poate de teama unor represalii disproportionate din partea partii adverse. Poate pentru ca fiecare, la randul sau, asteapta ca celelalte persoane afectate sa faca primul pas. Poate din dorinta de a evita conflictele de orice tip. Sau poate, pur si simplu, din comoditate. 
   Eu am invatat ca acest tip de atitudine este extrem de gresita. Iar consecintele pot fi mai mult sau mai putin grave, de la suportarea unor situatii, nu neaparat dramatice, dar neplacute, pana la situatii care pun in pericol siguranta personala, a noastra si a celorlalti. Prin urmare, nu trebuie sa ne fie teama sa ne exprimam nemultumirea atunci cand exista, chit ca este vorba despre curatenia din camera de hotel sau despre inselatoriile la care am putea fi supusi. Nu inseamna ca suntem rai sau tupeisti, inseamna ca avem grija de noi si ne respectam. Numai asa putem impiedica persoanele de calitate indoielnica sau rau-intentionate sa "triumfe" in societate. 

marți, 15 iulie 2014

Poezia Lunii Iulie

"Vara la tara" de George Toparceanu

Locuinta mea de vara

E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!

Acolo, cand n-are treaba,

Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aici palpita
E lipsita
De confort occidental. 

Nu exista berarie,

Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.

Cand te duci pe drumul mare

La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada,
Ale satului cirezi.

Si te poarta sub escorta

O cohorta
De tantari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula,
Minuscula
Cu pretentie de nas... 

Cand se ia cate-o masura,

Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima: 
- Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?

Ale satului mari fete

Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)

Langa foc, o baba surda

Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana,
Plina de banalitati. 

Doarme-apoi adanc comuna...

Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.

Cand si cand un cane urla

Ca din surla...
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar in zori incep cocosii

Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, 
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare,

Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai!

Mearga pictorii la tara

Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate,
Dati-mi cinematograf!

Ca un fluture pe floare,

Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva!

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta!

Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete,
Si cu fete
Incaltate cel putin! 












luni, 14 iulie 2014

Siguranta rutiera: ce e de facut?

   

  O data cu sosirea vacantei, iese la iveala si una dintre acele probleme ale societatii romanesti despre care nu mi-as fi dorit sa scriu. Accidentul care a avut loc ieri pe Autostrada Soarelui, intre un autocar si un autoturism, a fost un semnal de alarma in plus. Iar faptul ca acum ma aflu pe litoral m-a tulburat cu atat mai mult. Puteam sa ma aflu prin preajma in momentul accidentului. Puteam sa fiu eu implicata (desi in ziua in care am sosit, autostrada era surprinzator de libera). Din pacate, nu este ceva nou: daca stam sa ne uitam in fiecare zi la stiri, precis vom afla cel putin o veste de acest gen. Traind multi ani si in strainatate, marturisesc ca nicaieri nu m-am simtit atat de speriata pe sosele, si nicaieri nu imi este la fel de teama sa conduc, desi am permis "made in Romania" de aproape 10 ani. 
  Cine e de vina? Drumurile proaste sau prost-semnalizate? Soferii iresponsabili - printre care se numara cei carora pur si simplu nu le pasa de viata in general, fie a lor sau a celorlalti, sau tinerii posesori de masini luxoase care vor sa arate lumii ca ei sunt cei mai tari? Sau, pur si simplu, atitudinea egoista si agresiva care ii caracterizeaza pe multi dintre conationalii nostri se reflecta si in trafic?
   Ce e de facut? De unde porneste problema?
  • cu privire la constructia de autostrazi, nu putem face altceva decat sa asteptam si sa speram. 
  • poate ca permisele auto se acorda mult prea usor.
  • poate ca sanctiunile pentru cei care cauzeaza accidente grave nu sunt suficient de aspre.
  • poate ca drumurile nu sunt bine semnalizate, atat in localitati cat si in afara lor. 
  • poate ca opinia publica nu este sensibilizata indeajuns. Desi, la cate stiri despre accidente vedem la televizor, ma intreb cum de TOT nu e suficient pentru ca opinia publica sa fie sensibilizata.
  • campaniile de informare si campaniile media pentru siguranta rutiera ar trebui sa functioneze in permanenta. Si sa devina invadente si obsesive - asa ne trebuie! Aici, nimic nu e vreodata "prea mult".
    Nu stiu cand se vor schimba lucrurile, si mai ales daca se vor schimba. Mi-ar placea ca macar cineva dintre persoanele cu autoritate in domeniu sa isi puna aceste probleme, sa reflecteze si sa actioneze. Vrem sa ne bucuram de vacanta, si de toate drumurile pe care trebuie sa le facem. Dar pentru asta, vrem in primul rand sa ajungem teferi si fara stres la destinatie!