Dragii mei, in urma postarii mele de acum cateva zile, in care ma declaram dezamagita de lipsa de implicare ce ii caracterizeaza pe multi dintre conationalii nostri, si marturisesc ca uneori si pe mine, am hotarat ca de fiecare data cand observ pe cineva luand atitudine intr-o situatie neplacuta, va voi povesti. Cetateanul cu atitudine este "rara avis", dar poate fi oricare dintre noi. Poate fi o ruda, un prieten, un vecin, sau o persoana pe care o intalnim intamplator intr-un context izolat din viata cotidiana. Important este sa stim sa il recunoastem si sa il felicitam.
Ei bine, astazi la o casa de schimb valutar din Ploiesti, in fata mea la rand se afla o bunica impreuna cu nepotica ei de aproximativ 5 anisori. Fetita era cuminte, doar ca tindea sa se indeparteze mai mult de 2 metri de bunica, dar fara sa se agite sau sa faca galagie. Aceasta din urma, dupa ce a apostrofat-o pe micuta de vreo 2 ori, a ajuns la un moment dat sa o traga de urechi. Cea care a luat atitudine a fost... casiera, care i-a reprosat bunicutei "from hell" ca un copil nu este un animal, si ca nu trebuia s-o traga de urechi. Bineinteles, s-a iscat o cearta pe cinste, in care "doamna" in cauza a scos la suprafata tot veninul ce o caracteriza. Sigur, multi ar riposta, spunand ca mai bine si-ar fi vazut casiera de treburile ei, fara sa intervina intr-o problema care nu o priveste. Insa cu totii stim ca nu e acesta cel mai bun mod de a educa un copil, mai ales intr-o situatie atat de putin grava. Pana si pentru un simplu privitor este o situatie deranjanta, mai ales daca este o persoana care iubeste copiii. Iar ceea ce m-a mirat pe mine in mod special a fost faptul ca ne-am fi asteptat ca bunicii sa fie mult mai rabdatori cu nepoteii, si mult mai putin colerici.
Chiar daca nu era problema ei, casiera a luat atitudine, fara sa-i fie teama de conflict, si acest lucru mi-a placut. Cateodata si unii adulti ar trebui educati, iar pe cei mici trebuie doar sa ii iubim si sa ii ocrotim.