Poezia Lunii Iulie

"Vara la tara" de George Toparceanu

Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!

Acolo, cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aici palpita
E lipsita
De confort occidental. 

Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada,
Ale satului cirezi.

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula,
Minuscula
Cu pretentie de nas... 

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima: 
- Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)

Langa foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana,
Plina de banalitati. 

Doarme-apoi adanc comuna...
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.

Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar in zori incep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, 
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai!

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate,
Dati-mi cinematograf!

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva!

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta!
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete,
Si cu fete
Incaltate cel putin!