Tu de ce iubesti Bucurestiul?

   

  Ieri a fost o zi mare, cu un numar magic. Bucurestiul s-a facut mare: a implinit 555 de ani, adica 555 de ani de la prima atestare documentara. Sigur, aniversarea orasului meu natal are loc in fiecare an, dar o asemenea aniversare "rotunda" este o raritate. Si cred ca pentru fiecare dintre bucuresteni a fost o zi de care sa ne BUCURam din plin! O zi superba si insorita de toamna timpurie merita sarbatorita in Cismigiu, luand parte la manifestatiile Zilelor Bucurestiului, un eveniment organizat de CreArt - Centrul de Creatie, Arta si Traditie al Municipiului Bucuresti. Recitaluri de muzica si dansuri populare, atat romanesti cat si apartinand minoritatilor nationale, bataie cu flori, targ de produse atrizanale si mancaruri traditionale, iar seara s-a incheiat la Palatul Parlamentului, cu muzica live si jocuri de lumini.
  

  Inevitabil, am devenit sentimentala, si am inceput sa ma gandesc la motivele pentru care iubesc Bucurestiul - asa cum e el, cu bune si cu rele. Desi de cateva ori l-am "parasit", niciodata nu am reusit sa stau departe prea multa vreme. 
    

   Firesc ar fi sa va ofer 555 de motive, de la cele mai mici la cele mai mari, de la cele dragi mie in mod special, pana la cele pe care le cunoasteti cu totii. Dar... haideti sa vedem la cate ajung, si daca ma "ajutati" si voi, as fi foarte incantata.

... pentru ca aici m-am nascut. Cum, nu vi se pare un motiv suficient de bun? ;)

... pentru amintirile mele din copilarie, unde actiunea se desfasura in cartierul Berceni - Brancoveanu. Si zau daca nu a fost o copilarie fericita!

... pentru Oraselul Copiilor.

... pentru Scoala 190, unde am invatat in clasele primare, si care avea chiar si bazin de innot.

... pentru lectiile de balet de la Palatul Copiilor (zis Palatul Pionierilor "pe vremea mea").

... pentru atmosfera de iarna de la Patinoarul Floreasca.

... pentru anii de liceu de la Colegiul National I.L. Caragiale, supranumit prieteneste "Cara".

... pentru numeroasele chiuluri... ehm... plimbari in Herastrau, un parc pe care inca il gasesc elegant si romantic.

... pentru ca este supranumit Micul Paris. Iar o porecla nu este niciodata nemotivata!

... pentru Calea Victoriei, cea mai celebra strada din Bucuresti.

... pentru Centrul Vechi recent restructurat, in care poti regasi ceva din atmosfera de altadata, in special din perioada interbelica, o perioada infloritoare pentru orasul nostru.

... pentru numeroasele lui teatre - datorita carora nu stii niciodata la ce piesa sa te duci mai intai. 

... pentru evenimentele si festivalurile de toate felurile si pentru toate gusturile.

... pentru traficul care este, cat de cat, mai putin "salbatic" pe Bulevardul Aviatorilor.

... pentru eleganta caselor din cartiere precum Dorobanti, Cotroceni sau Primaverii.

... pentru parcul Cismigiu, recunoscut ca fiind unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa.

... pentru Ateneul Roman si Opera Nationala, locurile preferate ale melomanilor.
... pentru ca din ce in ce mai multi straini doresc sa ne cunoasca orasul si ajung sa il indrageasca

... pentru fantanile din Centrul Civic.

... pentru Palatul Parlamentului si sentimentele controversate pe care le avem fata de aceasta cladire impozanta, dar celebra in toata lumea.

... pentru sesiunile de shopping de la magazinele cu traditie precum Victoria si Unirea, pana la mai "tinerele" mall-uri.

... pentru cladirea Televiziunii Romane, cu cele 11 etaje, si care a rezistat eroic... atat la propriu cat si la figurat.

... pentru numeroasele muzee, de la Muzeul Antipa pana la Muzeul Satului, de la Muzeul National de Arta al Romaniei, pana la Muzeul de Istorie, care ne amintesc mereu ca un pic de cultura nu ne strica niciodata.

... pentru amestecul de clasic si modern, sau de rustic si elegant.

... pentru ca orasul nu doarme niciodata si pentru ca sunt atatea lucruri de vazut si de facut!

.... pentru ca gasim de toate, pentru toate buzunarele.

... pentru ca gazduieste Institutele Culturale a numeroase tari.

... pentru ca in ultimii ani s-a dezvoltat mult, si o va face in continuare, indiferent de cancan-urile politice.

... pentru festinele culinare din restaurantele care mai de care mai variate, fie traditionale romanesti, fie cu specific "exotic". 
... pentru peisajul arhitectonic atat de diversificat, plin de edificii apartinand diferitor perioade istorice si curente artistice. Aici se adauga dorinta ca multe dintre aceste cladiri sa nu mai fie neglijate.
... pentru ca e capitala Romaniei. Evident, nu? :)
   Exhaustiva lista? Poate ca da, poate ca nu... Poate in urmatorii ani vom gasi din ce in ce mai multe motive sa ne iubim orasul. Majoritatea dintre noi vom trai chiar si pana la aniversarea de 600 de ani, dar pana atunci vom deveni niste batranei simpatici si veseli. ;) Pana atunci, haideti sa ne BUCURAM in fiecare zi de BUCURESTIUL nostru drag. Haideti sa ne concentram pe ce e mai frumos, si, pas cu pas, sa indreptam si ce e urat.
  La multi ani, Bucuresti! 

  

Poezia lunii Septembrie

"Testament"
             de Tudor Arghezi


Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai,
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile pline,
De osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncilor sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani,
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefacut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand inteaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care, ascultand-o, a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure.
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea. 
Slova de foc si slova faurita
Imperecheate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca in adancul ei,
Zace mania bunilor mei. 





  

Prima zi de scoala - primul pas catre viata de "om mare"

  Astazi ma simt sentimentala. Si cum as putea sa ma simt altfel? Parafrazandu-l pe Ion Creanga, si adaptand totul la contextul unor "Amintiri din copilarile" unde actiunea se desfasoara in Bucuresti... "nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima zi de scoala, parca imi tresare si acum inima de bucurie". Oare copiii din ziua de azi mai au aceleasi emotii pe care le aveam noi? 

   

                     (foto: www.ziare.com)

  Parca vad si acum uniforma constand in sarafan bleumarin peste camasa pepit, coditele impletite, bentitele, pampoanele, matricolele (pentru cine le-a prins), ghiozdanele care erau aproape cat noi de mari, penarele de plastic cu desene si inchise cu magnet sau cele din lemn si cu numaratoare,  creioanele chinezesti, cutiile de acuarele, abecedarul, poeziile si cantecelele, caietele tip I si tip II, colegii nostri ale caror nume ni le mai amintim si acum - cu unii ne-am imprietenit imediat, in timp ce cu ceilalti ne necajeam mereu, si bineinteles, pe invatatoarea noastra. 

   Eu imi aduc aminte ca am inceput scoala cu un amestec de fascinatie pentru tot ce era nou, dar si de teama pentru cum voi face fata, mai ales avand in vedere ca la gradinita fusesem un copil destul de dificil si mofturos. Insa la scoala a fost cu totul alta poveste. Cele mai frumoase amintiri de scolar le am chiar din clasele primare. Si ce n-as da sa ma intorc in timp... 

   Ma intreb daca micutii din ziua de azi mai privesc lucrurile cu aceeasi inocenta si cu aceeasi bucurie, si daca vor avea aceleasi valori ca si noi. Generatia mea si generatiile apropiate mie am avut norocul de a incepe scoala intr-o perioada in care inca se considera ca merita sa investesti timp si efort in educatie. Iar fiecare dintre noi eram incurajati sa invatam bine, incepand astfel sa devenim oameni adevarati cand vom fi mari. Si dintre prietenii si cunoscutii mei, spun cu mandrie ca majoritatea am reusit. Insa, ma intreb ce va veni dupa noi. Acum, intr-o epoca a valorilor incerte si a unor mesaje de calitate indoielnica pe care le receptionam in fiecare zi, trebuie ca parintii, invatatorii si profesorii sa depuna un efort din ce in ce mai mare pentru a mentine copiii pe calea cea buna. Iar acest lucru se va putea realiza cu multa dragoste si dedicatie. Noi le uram succes atat celor mici, cat si celor mari! Copiii nostri trebuie sa creasca frumos! 

  

Vacuta Fulga si cea mai haioasa campanie de packaging

 "Ce vaca sunt, am uitat sa ma prezint!" Nu va suna cunoscut? Oare cate persoane nu au adoptat, de-a lungul anilor, replica simpaticei vacute Fulga? Si dincolo de replicile haioase si mutrita nostima care au facut-o celebra, Fulga m-a surprins in mod si mai placut. Mergand intr-o zi la cumparaturi, am descoperit intamplator o serie de cutii de lapte diferite decat cele cu care ne-am obisnuit, infatisand-o pe vacuta noastra in diferite ipostaze: doctor, astronaut, balerina, sef... Si bineinteles, mi-a starnit curiozitatea. Ei bine, noile cutii de lapte se adreseaza unui public special: copiii reusiti. 

   

      

      Copiilor le place, si TREBUIE sa fie lasati sa viseze, si au cele mai nastrusnice idei cu privire la ce vor deveni cand vor fi mari. In acelasi timp, au nevoie de modele pozitive, intr-un context social in care modelele propuse nu sunt mereu cele mai bune. Cu alte cuvinte, ei trebuie sa viseze, pastrandu-si totusi inocenta (am putea spune chiar inocenta copilariei de altadata) si dobandind de la cei mari cateva valori adevarate. Si ce face Fulga? Propune copiilor si parintilor cateva meserii la care un copil ar fi deseori tentat sa viseze, precum si ceea ce au nevoie pentru a ajunge acolo, sub forma de... retete. De exemplu, nu vi se pare firesc ca, daca fetita voastra are mereu grija de jucariile ei si le vindeca de orice boala, ea ar trebui sa se faca doctorita? Si bineinteles, de la ingrediente precum trusa de doctor si pacientii de plus, pana la Facultatea de Medicina, ea va razbi si datorita ambitiei si perseverentei ("cat o nuca"). Si asa mai departe: cosmonaut, balerina, superstar, sef. Cate nu pot sa isi viseze cei mici? Evident, vacuta Fulga ii va insoti pe micuti pe drumul lor in viata, laptele ajutandu-i sa creasca mari si sanatosi.

    O campanie dupa care copilul din mine se topeste - m-a convins sa cumpar lapte Fulga in continuare, din curiozitate, sa vad toate retetele de copii reusiti propuse. Si cine stie, poate ma horatasc si eu ce vreau sa fiu cand o sa ma fac mare.... Poftim? Sunt mare deja? Pacat! :D

    Nu sunt mamica, dar cine ma cunoaste stie ca ador copii, iar aceasta campanie chiar m-a facut sa privesc felul in care cresc micutii nostrii intr-o alta lumina, realizand importanta valorilor pe care trebuie sa le transmitem. Este o idee originala, un pahar de laptic cu scop nobil, dar si o adevarata victorie a simplitatii, simpatiei si inocentei care ar trebui sa faca parte din copilaria noastra. Bravo, Fulga!