Prima zi de scoala - primul pas catre viata de "om mare"

  Astazi ma simt sentimentala. Si cum as putea sa ma simt altfel? Parafrazandu-l pe Ion Creanga, si adaptand totul la contextul unor "Amintiri din copilarile" unde actiunea se desfasoara in Bucuresti... "nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima zi de scoala, parca imi tresare si acum inima de bucurie". Oare copiii din ziua de azi mai au aceleasi emotii pe care le aveam noi? 

   

                     (foto: www.ziare.com)

  Parca vad si acum uniforma constand in sarafan bleumarin peste camasa pepit, coditele impletite, bentitele, pampoanele, matricolele (pentru cine le-a prins), ghiozdanele care erau aproape cat noi de mari, penarele de plastic cu desene si inchise cu magnet sau cele din lemn si cu numaratoare,  creioanele chinezesti, cutiile de acuarele, abecedarul, poeziile si cantecelele, caietele tip I si tip II, colegii nostri ale caror nume ni le mai amintim si acum - cu unii ne-am imprietenit imediat, in timp ce cu ceilalti ne necajeam mereu, si bineinteles, pe invatatoarea noastra. 

   Eu imi aduc aminte ca am inceput scoala cu un amestec de fascinatie pentru tot ce era nou, dar si de teama pentru cum voi face fata, mai ales avand in vedere ca la gradinita fusesem un copil destul de dificil si mofturos. Insa la scoala a fost cu totul alta poveste. Cele mai frumoase amintiri de scolar le am chiar din clasele primare. Si ce n-as da sa ma intorc in timp... 

   Ma intreb daca micutii din ziua de azi mai privesc lucrurile cu aceeasi inocenta si cu aceeasi bucurie, si daca vor avea aceleasi valori ca si noi. Generatia mea si generatiile apropiate mie am avut norocul de a incepe scoala intr-o perioada in care inca se considera ca merita sa investesti timp si efort in educatie. Iar fiecare dintre noi eram incurajati sa invatam bine, incepand astfel sa devenim oameni adevarati cand vom fi mari. Si dintre prietenii si cunoscutii mei, spun cu mandrie ca majoritatea am reusit. Insa, ma intreb ce va veni dupa noi. Acum, intr-o epoca a valorilor incerte si a unor mesaje de calitate indoielnica pe care le receptionam in fiecare zi, trebuie ca parintii, invatatorii si profesorii sa depuna un efort din ce in ce mai mare pentru a mentine copiii pe calea cea buna. Iar acest lucru se va putea realiza cu multa dragoste si dedicatie. Noi le uram succes atat celor mici, cat si celor mari! Copiii nostri trebuie sa creasca frumos!