"Testament"
de Tudor Arghezi
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai,
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile pline,
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa schimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncilor sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani,
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefacut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand inteaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale.
Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care, ascultand-o, a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure.
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imperecheate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca in adancul ei,
Zace mania bunilor mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu