Poezia lunii Decembrie

"Scrisoare Mamei"
              de Nicolae Labis


In muntii nostri zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in suflete subtiri,
Si caprele de munte nervoase prin poiene-si
Urmeaza-n taina calea iernaticei iubiri.

Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire -
E vin ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai
In vremurile acelea sapate-n amintire
C-o mama grijulie si-un baietel balai.

Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata,
Si navalea intr-insa al datinei popor!
Stralucitoare capre cu lana colorata -
Si tobosari de basme saltand intr-un picior.

Si feti frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,
Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,
Si ursul cu daraua purtand cojocul vested
Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.

Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale
Care-aduceau colindele la noi in lung convoi,
Cand ascultam la geam si palma dumitale
Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;
M-astepti cu vinul rosu voioasa sa mi-l dai,
Dar sunt acum departe, privind in amintire,
O mama grijulie si-un baietel balai.