Craciunul si Anul Nou: cat de importante sunt traditiile pentru noi?

       

    Toata viata mea, an de an, am asteptat mereu cu drag sarbatorile de Craciun si Anul Nou. Da, chiar si pe vremea cand (pasamite) nu aveam voie sa sarbatorim Craciunul. Multi spun ca totul a devenit o sarbatoare de consum, si ca in privinta Craciunului se pierde mesajul religios. Ceea ce e posibil. Dar, ceea ce este si mai adevarat este ca dincolo de "consumul" pe care unii si-l permit mai mult iar altii mai putin, sau dincolo de faptul ca unii dintre noi sunt mai credinciosi iar altii mai putin, traditiile raman.

            

          Ce ne amintim din peisajul de sarbatori de-a lungul anilor? Poate multi dintre noi mergeau cu colindul, mai ales cei care isi petreceau vacantele la tara. Dar nici la oras nu era de gluma: imi aduc aminte, incepand cu anii '90 si pana mai acum cativa ani, cel mai mult imi placea atunci cand eram "colindati" de catre studenti la conservator sau la teologie. Si ei intr-adevar cantau frumos! In ultima vreme nu au mai venit... Le simt lipsa... Bradul a fost mereu prezent, si in fiecare an cu cate o podoaba noua, ca sa ne aduca noroc - iar acum s-au adunat atat de multe, incat bietul bradut este din ce in ce mai incarcat! Copilariile petrecute la bunici, plimbarile cu sania si oamenii de zapada pe care ii faceam impreuna, si care se "schimbau la fata" de indata ce se mai incalzea afara. Familia intreaga se strangea la masa de Craciun, cu multe cadouri de la Mosul (sa nu aud obiectii!), si cu multe bunatati, nelipsite de pe mesele noastre - sarmale, piftie, carnati, cozonaci, si nu numai. Mai tarziu, si-au facut aparitia in peisaj targurile de Craciun, si concertele speciale ale mai multor nume sonore de pe scena muzicala romaneasca.

                 

         Sau mesele de Revelion in familie, unde ne intreceam pregatind cele mai interesante mancaruri festive, si priveam la televizor programele de Revelion cu muzica si sketch-uri umoristice. Mai tarziu, locul le-a fost luat de petrecerile cu prietenii, acasa la o gazda generoasa din interiorul gastii. :) Si bineinteles, de fiecare data trebuia sa ne imbracam cu ceva nou, pentru ca in anul care vine sa ne "innoim". 

               Una peste alta, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. E drept ca la tara lumea este mult mai indreptata catre traditii decat la oras, dar... romanii iubesc traditiile, indiferent de mediul unde locuiesc si de statutul social. Ne place sa ne implicam, sa punem in joc toate talentele noastre, atat in bucatarie cat si in decorarea casei. Ne place sa cream o atmosfera de muzica si veselie. Ne place sa profitam de aceste zile pentru a fi mai aproape de cei dragi, sa ii surprindem atunci cand adoptam rolul de Mos Craciun si sa ne bucuram de toate momentele magice impreuna.  Ne place, in limita posibilitatilor, sa ne amintim si de cei mai putin norocosi, si sa il trimitem pe Mos Craciun si pe la ei. Traditiile, oricare ar fi ele, si indiferent care sunt cele mai speciale pentru noi, sunt menite sa ne aduca impreuna si, prin urmare, sa ne faca mai buni. Iar noi PUTEM sa fim buni, chit ca ne dam seama sau nu. 

         Eu va doresc un Craciun fericit, cu multa sanatate, liniste sufleteasca, si momente pline de bucurii alaturi de cei dragi! 

Poezia lunii Decembrie

"Scrisoare Mamei"
              de Nicolae Labis


In muntii nostri zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in suflete subtiri,
Si caprele de munte nervoase prin poiene-si
Urmeaza-n taina calea iernaticei iubiri.

Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire -
E vin ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai
In vremurile acelea sapate-n amintire
C-o mama grijulie si-un baietel balai.

Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata,
Si navalea intr-insa al datinei popor!
Stralucitoare capre cu lana colorata -
Si tobosari de basme saltand intr-un picior.

Si feti frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,
Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,
Si ursul cu daraua purtand cojocul vested
Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.

Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale
Care-aduceau colindele la noi in lung convoi,
Cand ascultam la geam si palma dumitale
Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;
M-astepti cu vinul rosu voioasa sa mi-l dai,
Dar sunt acum departe, privind in amintire,
O mama grijulie si-un baietel balai. 

Noi suntem Romani! De ce suntem speciali?

     

  De-a lungul istoriei noastre recente, romanii au oscilat intre diferite sentimente contradictorii legate de tara noastra si de identitatea noastra nationala. De la comparatii cu lumea occidentala care ne puneau intr-un clar dezavantaj, sau de la rolul "ingrat" pe care l-am asumat pe plan international si pe care alegem fie sa il acceptam cu umilinta, fie sa il combatem cu un orgoliu nemasurat, pana la dorinta de a vedea schimbari pozitive in societatea romaneasca, sau la dorinta de a descoperi si de a demonstra ca avem mult mai multe lucruri si persoane cu care sa ne mandrim decat isi poate imagina "restul lumii". 
                

         Ei bine, aici vreau sa ajung! Ca roman plecat si reintors din strainatate in cateva randuri (si viitorul se prefigureaza la fel de incert, stati linistiti!), va garantez ca niciodata nu inceteaza sa iti pese de tara ta si de ce se intampla cu ea, asa cum intotdeauna te va afecta orice comentariu rautacios si ignorant la adresa poporului tau. Insa, ca om de comunicare, sunt de parere ca o imagine pozitiva a Romaniei si a poporului roman incepe cu noi. Pentru ca daca noi nu credem in noi, nimeni altcineva nu o va face. Pentru ca fiecare dintre noi, vrand-nevrand, prin propriul comportament, este responsabil de proiectarea unei imagini care sa ne fie favorabila. Ceea ce face si ce spune un singur om, are puterea sa ne afecteze, in mod colectiv, pe noi toti.  Si atunci, ce e de facut? 
              

         Noi trebuie sa ne cunoastem bine pe noi insine - istoria, geografia, limba, cultura, traditiile, societatea si oamenii care au insemnat ceva pentru noi. Nu cu scopul de a face comparatii cu alte tari, ci in primul rand pentru noi. Pentru a avea constiinta unei identitati nationale, pe care sa o transmitem generatiilor viitoare, dar si pe care sa o proiectam in afara granitelor. 
           

            
       De ce suntem speciali?

            ... pentru ca ne aflam la rascruce intre tari si culturi diferite, lucru care si-a lasat amprenta asupra noastra din punct de vedere cultural si lingvistic.

            ... pentru ca suntem singurul popor latin din Europa de Est.

            ... pentru ca tara noastra cuprinde toate formele de relief, spre bucuria calatorilor.
            ... pentru ca diferitele perioade istorice sunt vizibile in peisajele tuturor oraselor.

       ... pentru ca apreciem atat folclorul si vechile traditii romanesti, cat si valorile societatii moderne.

        ... pentru ca am avut o istorie tumultuoasa si plina de schimbari, carora le-am facut fata mai bine sau mai rau, dar intotdeauna am mers inainte.

                ... pentru ca am invatat sa fim solidari.

               ... datorita unor nume ca Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, sau Regele Ferdinand "Intregitorul".

                 ... pentru bibliotecile noastre din care nu lipsesc Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu, George Calinescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, si multi, multi altii. 

             ... pentru ca atat in trecut cat si in prezent, Romania a dat nume valoroase in toate domeniile: stiinta, muzica, teatru, film, sport. Poate nu au fost multe aceste nume, sau poate unele dintre ele nu au reusit sa isi gaseasca un egal in prezent, dar merita sa fie cunoscute in lumea intreaga.
          "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?" Acum mai mult decat inainte sunt intr-o pasa optimista. Asa ca iti doresc sa demonstrezi lumii intregi ca POTI, si sa ajungi sa fii apreciata la justa ta valoare. De asemenea, doresc ca solidaritatea si spiritul civic demonstrate in timpul alegerilor sa nu ramana niste episoade izolate, si intr-adevar sa continuam sa fim uniti, sa ne ajutam si sa ne respectam intre noi. 
          La multi ani, Romania mea frumoasa! 

                 

Bravo, Romania!

   

  

  Am comis-o! Am trecut si de alegeri, unii multumiti, altii mai putin, altii in continuare sceptici legat de viitorul Romaniei si de schimbarile care vor avea loc sau nu. Iarasi, nu vreau sa fac politica - cine ma cunoaste stie cu cine am votat. ;) 

    Insa bucuria mea cea mare, dincolo de rezultat, este alta. In ultimele doua saptamani, si mai ales ieri, am vazut o solidaritate si un spirit colectiv pe care nu l-am mai vazut de la Revolutie. Niciodata, in 25 de ani! Individualismul pe care il percepeam in societatea romaneasca, si pe care il condamnam mereu, a disparut. Am vazut un popor unit - pentru un tel comun, sau impotriva unei anumite persoane, nu conteaza. Oamenii au mers la vot, mai numerosi decat oricand. Romanii din diaspora au stat ore in sir la cozi interminabile, iar in anumite orase au trait momente de mare tensiune, pentru a-si putea exercita un drept democratic fundamental. Romanii din tara le-au fost alaturi prin protestele pasnice din Bucuresti si din celelalte mari orase. Nimeni nu a reusit sa ne opreasca, nimeni nu a reusit sa ne dezbine. 

    Aseara am ras si am plans deopotriva. Am tinut legatura neintrerupt cu prietenii si cunoscutii din tara si din strainatate. Am simtit freamatul din centrul capitalei cu bucurie in suflet. Romania a ales, in primul rand, democratie si solidaritate - valori catre care am aspirat acum mai mult decat oricand, in ultimii 25 de ani. Astazi, in ciuda vremii mohorate, oamenii pe care i-am intalnit pareau mai relaxati, mai zambitori si mai comunicativi. Tot ce sper de acum incolo este sa continuam sa vedem schimbari in bine, si nu in ultimul rand, sper ca aceasta coeziune sociala si acest sprijin reciproc sa nu dispara o data cu sfarsitul alegerilor. Sa invatam, cu aceasta ocazie, sa fim alaturi unii celorlalti, sa contam unii pe altii, sa avem incredere in celalalt, si sa ne respectam intre noi.

        Mult succes, Romanie noua si unita! 

(foto credit: www.click.ro)

Cetateanul cu atitudine - episodul 2: Si cel mai sarman Roman are dreptul la vot!

   Cred ca in zilele acestea am scris cat nu am scris in ultimele doua luni. Dar am avut atata materie prima, si am simtit ca am atat de multe de spus, ca nu m-am putut abtine! 

  Povestea noastra din aceasta seara are loc in Ploiesti. Cei care au deseori drum prin centru cu siguranta au observat un batranel sarman care vinde ziare soferilor, pe Bulevardul Republicii, spre rondul de la Catedrala. El nu cerseste, ci castiga un ban cinstit, desi politia il prinde si il amendeaza mereu. Dar asta e alta poveste. 

   Cineva din familia mea a mers la vot, si s-a intalnit cu batranelul in cauza. Urca greu treptele din fata Casei Sindicatelor, dar era hotarat sa mearga la vot. Dar de indata ce a intrat in cabina de votare, una dintre "doamnele" (cu ghilimelele de rigoare) care administrau sectia de vot a emis cel mai rusinos comentariu: "Uite si asta, a venit sa voteze! De ce o veni el la vot?!" De prisos sa va spun ca mai multi dintre cei prezenti au apostrofat-o instantaneu. Ce rusine! Din pricina unor asemenea oameni se duce tara de rapa! 

      Cum adica "de ce a venit la vot"? Pentru ca, desi este sarman si in varsta, nu si-a pierdut speranta unei schimbari, care sa ii asigure un trai decent, si sa nu mai fie nevoie sa vanda ziare in intersectie, atat la 40 de grade cat si la -10. Pentru ca, desi este un om simplu, isi cunoaste drepturile, si e hotarat sa le aplice. Cu prima ocazie, promit ca voi face o pomana, si ii voi darui cateva lucruri ramase de la bunicii mei. Cu siguranta ca si ei ar fi fost de partea lui! "Batranelul cu ziare" (pentru ca nu stim cum il cheama) este cetateanul nostru cu atitudine de astazi, dar si cei care i-au luat apararea in fata unei "cornute" ignorante si insensible (ca sa ma exprim elegant - dar stiu ca voi nu va suparati). 

       

  

Poezia lunii Noiembrie

"Panorama"
              de George Bacovia

Plangea caterinca-fanfara
Lugubru in noapte, tarziu...
Si singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu...

Si-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri -
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade si fixe priviri.

Si-acea caterinca-fanfara,
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla - princese
Oftau, in dantele, mecanic.

Si-atunci am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Orasul dormea in tacere,
Flasneta plangea cavernos.

Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata...
Si stam impietrit... si de veacuri,
Cetatea parea blestemata. 

Un paharel de umor romanesc - episodul 4

   Dragii mei, in zilele acestea de-a dreptul suprarealiste, dominate de tensiunile politice dinaintea turului 2 de scrutin al alegerilor prezidentiale, nu am putut sa nu ma gandesc la Caragiale. Cel mai mare dramaturg roman este inca dureros de actual, si - vai, noua - cata inspiratie ar gasi si intre personajele politice de astazi! "O scrisoare pierduta" este piesa in care coruptia, hotia, santajul, si discursurile politice incoerente sunt la ele acasa. Lozinci precum "Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului!", "Pupa-l in bot si papa-i tot", sau "Doua la prefectura, doua la primarie" au intrat de generatii in vocabularul nostru de zi cu zi. 

    Astazi ni-l vom aminti pe Octavian Cotescu in rolul lui Nae Catavencu, iar duminica ne vom gandi cu totii "la tarisoara noastra... la Romania... si la fericirea ei", si vom merge la vot.

      Dar o ultima intrebare ma tulbura: eu cu cine votez? ;) 

Nu vrem sa fim "multi si prosti". Ce se poate face pentru dreptul la informare?

 In ultimele zile, consumul meu de stiri politice a fost mentinut la un minimum necesar. Intalnirile mele cu stirile de la televizor, radio, sau de pe internet au fost scurte, adaugandu-se ce mai imi mai "trecea pe la urechi" de la prieteni si cunoscuti. Insa, un singur lucru mi-a aprins o "scanteie" si m-a pus pe ganduri.

  Oare cati oameni din tara asta sunt paraleli cu lumea in care traiesc, neinformati, nu isi cunosc drepturile si sunt incapabili sa gandeasca si sa decida pentru ei? Mi se pare inadmisibil ca intr-o tara (pasamite democratica) a Uniunii Europene, in secolul XXI, sa se intample asa ceva. Oamenii nu stiu ca au drepturi, si, printre altele, ca este dreptul lor sa isi aleaga conducatorii, sa fie informati cu privire la optiunile pe care le au, si mai ales, sa decida singuri. Nu este dupa cum vrea primarul sau preotul satului, ci dupa cum vor ei. 

    Dar, pe de alta parte, chiar si daca aceste informatii le-ar fi prezentate, oare cat de mult ar reusi sa inteleaga niste oameni atat de simpli? Cum ar putea sa le fie explicate lucrurile pe intelesul lor, dar in mod cat mai impartial? Cat la suta din populatia Romaniei este reprezentata de acesti oameni? Da, sunt multi, si sunt TINUTI prosti, ca sa il parafrazam pe Alexandru Lapusneanu. Oare un electorat numeros si neinformat sau neinstruit este intr-adevar "idealul"? 

      Educatia civica nu ar trebui sa fie un lux destinat numai mediului urban sau clasei intelectuale. Iar acest lucru nu trebuie sa fie legat numai de perioada de alegeri. Originile modeste nu trebuie sa fie sinonime cu prostia sau ignoranta. Daca vrem sa crestem ca popor trebuie sa pornim de jos, si cred ca daca ne-am gandi bine mai multi dintre noi, si chiar profesionisti din diverse domenii, am reusi sa schimbam ceva. Sa nu asteptam (neaparat) initiativele clasei politice. O solutie poate veni de oriunde. Suntem multi, dar trebuie sa nu mai fim prosti!

La urma urmei, NU suntem un popor indiferent si resemnat

      

  

 Cei ce ma cunosc stiu ca sunt o persoana relativ neutra din punct de vedere politic. Nu am avut vreo afinitate sau vreo apartenenta la vreun partid, nici eu, nici familia mea. Si chiar mi-am dorit ca acest blog sa fie apolitic. 

   Insa tin cu tara mea si cu oamenii ei. Mi-ar placea sa ajung sa vad ziua in care si cel mai sarman om (cu cel mai mic salariu sau cea mai mica pensie) isi va permite un trai decent. Vreau sa vad ziua cand serviciile de baza precum educatia si sanatatea publica vor fi accesibile tuturor, cand inegalitatile sociale nu vor mai fi atat de evidente si de dramatice, si cand succesele profesionale vor fi bazate numai pe merit. Nu ma intereseaza cine vine la putere, atata timp cat va rezolva marile probleme ale societatii romanesti. Si nu mai vreau sa isi bata nimeni joc de noi!

   Cu toate acestea, consider ca sunt destul de inteligenta si ca am un sistem de valori suficient de bine definit, incat sa-mi dau seama cine ar putea "misca" ceva in tara asta si cine nu. Nu va spun, va las pe voi sa ghiciti, si, bineinteles, sa va sustineti propriile preferinte. 

   Am mers la vot. Chiar daca sunt doar "o picatura intr-un ocean", imi dau seama ca, la fel ca si cu orice altceva in viata, orice pas, cat de mic, conteaza. Votand la Conservatorul din Bucuresti, am intalnit multi studenti, unii dintre ei din provincie, si m-am bucurat vazand ca generatia cea mai tanara de cetateni cu drept de vot a hotarat sa se implice si si-a exercitat dreptul. Am intalnit si multi oameni foarte in varsta, ceea ce iarasi m-a bucurat, pentru ca, desi se zice ca generatia lor este resemnata, s-a dovedit ca nu e adevarat, si ca sunt dispusi sa faca tot ce se poate pentru ca sa ajunga si ei sa vada o Romanie altfel. 

   Dar bineinteles, cei care m-au impresionat in mod deosebit sunt Romanii din strainatate (si am scris cu "R" mare cu un motiv ;) ). Au mers la vot intr-un numar impresionant, si, in ciuda cozilor interminabile, a organizarii suspect de ineficienta, si a orelor intregi de asteptare, nu s-au lasat. Au rezistat, au protestat, au invadat, au luptat! Aveau un drept de vot, care multora le-a fost negat. Chiar daca au plecat din Romania, nu inseamna ca nu isi mai iubesc tara, sau ca nu vor ca lucrurile sa se schimbe in mai bine. Si nu in ultimul rand, m-au impresionat cei care si-au demonstrat solidaritatea protestand in fata sediului Ministerului Afacerilor Externe. Nu mi-ar placea ca acest revoltator episod sa fie trecut cu vederea, si nu mi-ar placea ca vinovatul sa scape nepedepsit (da, iarasi sunt idealista, dar... asa sunt eu!). 

    Deseori mi-am exprimat tristetea apropo de faptul ca nu suntem un popor solidar, si de faptul ca nu ne implicam suficient pentru a crea o lume mai buna. Dar pe parcursul zilei de ieri mi-a fost demonstrat ca... poate nu e asa. Noi VREM o Romanie mai buna, si nu ne lasam pana nu o vom avea. Sau cel putin, pana nu ducem la bun sfarsit ceea ce ne sta in puteri, si ceea ce avem DREPTUL sa facem. Nu stiu cum se vor termina lucrurile la aceste alegeri, si tare sunt curioasa. Stiu doar ca Romanii din tara si din strainatate se "desteapta". Nu mai suntem pasivi, vrem sa luam atitudine! Acestia sunt Romanii de care sunt mandra! 

                                                            (foto credit: www.infocurteadearges.ro)

"Gala Umorului": o emisiune care reuseste sa ne binedispuna

   

    

  

   Statisticile spun ca, din pacate, romanii nu sunt un popor vesel. Intr-adevar, traim vremuri grele si deseori nu prea ne mai vine sa zambim. Dar tind sa cred ca lucrurile nu au stat mereu asa, iar emisiuni precum "Gala Umorului" de la TVR 1 ne demonstreaza acest lucru. Emisiunea a revenit pe micile ecrane dupa vacanta de vara, iar acum serile de duminica au un motiv in plus sa fie asteptate cu drag. Prezentatorii Eda Marcus si Dragos Huluba sunt mereu eleganti si zambitori, si interpreteaza mereu roluri diferite, in functie de tema fiecarei editii. Momentele in studio, presarate cu schimburi de replici amuzante, alterneaza cu sketch-uri umoristice de altadata. Telespectatorii nostalgici au ocazia sa reintalneasca titanii comediei romanesti, iar generatia foarte tanara - sa ii cunoasca. Ce ar fi fost umorul romanesc fara Toma Caragiu, Radu Beligan, Dem Radulescu, Carmen Stanescu, Jean Constantin, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Coca Andronescu, si multi, multi altii? Multi dintre acesti mari actori au plecat dintre noi, si nu vor mai exista altii ca ei. Nu stiu in ce masura comedia din ziua de azi se ridica la acel nivel (dar promit sa ma documentez mai bine), sau in ce masura o va face in viitor. 

    Un singur lucru este cert: de fiecare data cand ma uit la "Gala Umorului" reusesc sa ma binedispun. Ma simt ca intr-o calatorie in timp, cand viata era mai tihnita, se radea mai mult, iar toata familia se strangea la televizor, razand impreuna cu inegalabilii maestri ai comediei romanesti. Deci, atunci cand va simtiti tristi, antidotul se afla pe TVR1, in fiecare duminica, la ora 18.50. 

                                                                      (foto credit: TVR) 

Poezia lunii Octombrie

"Emotie de toamna"
                de Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se inchida cu o frunza de pelin.

Si atunci ma apropii de pietre si tac.
iau cuvintele si le-nec in mare,
Suier luna si o rasar si o prefac, 
intr-o dragoste mare. 

Turist in tara mea: Brasov - o rascruce de culturi, in inima Romaniei

     

  A venit toamna, dar asta nu inseamna ca incetam sa calatorim prin tara. Astfel, ne indreptam catre Transilvania, iar prima noastra "statie" va fi Brasovul. Un oras de poveste, foarte elegant, curat, bogat in istorie si legende, dar si o rascruce intre trei culturi - romaneasca, germana si maghiara. Aceasta imbinare de culturi se vede mai ales in arhitectura si in denumirile topografice. O atmosfera deosebita si o magica evadare din cotidian.

        

    Desi la iesirea din gara am fost intampinata de o surpriza neplacuta, acesta a fost singurul lucru de inclus la categoria "nu ne place". Atentie: NU plecati cu nici unul dintre taxi-urile aflate in statia din fata garii. Taximetristii cer din start un tarif fix de 15 - 20 RON, in ciuda tarifului pe kilometru scris pe portiera masinii. Este de preferat sa va informati cu privire la numerele de telefon ale companiilor de taxi, si sa chemati un taxi la telefon. Veti vedea ca tariful real este mult, mult mai mic decat pretind taximetristii "hotomani."

      

      O data ce am scapat de problema aceasta suparatoare, putem sa trecem la ce ne va placea si la ceea ce merita sa vizitam.

       ... Piata Sfatului, situata in centrul orasului, cu toate stradutele ce o inconjoara, si care sunt pline de magazine si restaurante. Daca avem noroc, putem nimeri si vreun eveniment cultural in zona: spectacole, expozitii sau targuri.

       ...  Biserica Neagra, catedrala construita in stil gotic denumita astfel datorita culorii fumigene dobandite cin cauza incendiului care a cuprins-o in anul 1689. Biserica Neagra poseda si cea mai mare colectie de covoare orientale din Europa, si singura colectie de acest gen pentru un lacas de cult crestin. Iar pentru iubitorii de mistere, va lansez provocarea de a-l gasi pe fiul lui Quasimodo pe acoperisul bisericii, si sa aflati de ce sta acolo. Nu va spun nimic in plus! ;)

        ... Muzeul de Istorie, situat in Turnul Sfatului, vechea cladire a primariei. Intrarea costa 8 RON. Cladirea insasi are un farmec aparte, atat in interior cat si in exterior, si putem descoperi multe marturii ale istoriei Brasovului: obiecte de artizanat, arme, fotografii, documente, costume, sau mijloace de transport. Mie cel mai mult mi-au placut incaperile reconstituite - farmacia si redactia de ziar. Nu mi-a placut faptul ca nu avem voie sa facem poze, decat contra unui cost destul de maricel, si faptul ca nu exista surse de informare in limbi straine, pentru turisti. 

        ... nu ratati o alta mica (sau mai degraba "ingusta") experienta bizara. Strada Sforii, conceputa ca drum de legatura intre doua parti ale orasului, pentru a fi utlizata doar in caz de incendiu, este cea mai ingusta strada din Europa de Est. O experienta amuzanta, care te indeamna aproape "organic" sa mergi repede si fara oprire pana la capat!

        ... Cetatea Brasovului, fortareata medievala recent restaurata, nu departe de centru. Se poate ajunge in aproximativ 10-15 minute, urcand pe deal. Este nevoie de o conditie fizica discreta, dar drumul merita cu siguranta. Iar de destinatie, ce sa mai vorbim!

        ... pentru cei mai vanjosi dintre noi, recomand putin sport, urcand pe Muntele Tampa, pana la celebrul semn Hollywoodian care ne aduce aminte ca suntem... la Brasov.  :) Cei mai putin-sportivi pot alege telecabina: pretul unui drum este de 10 RON. Oricum, indiferent cum ajungem acolo, privelistea asupra intregului oras merita toata osteneala, sau (dupa caz) toti banii. :)

          

         Si nu in ultimul rand, oamenii sunt deosebit de prietenosi si dispusi sa ajute turistii, atat pe cei romani, cat si pe cei straini, si chiar si atunci cand nu se descurca prea bine in engleza. 

         Aceasta calatorie la Brasov m-a incarcat cu energie pozitiva, si m-as intoarce oricand. Dar, intre timp, vom descoperi si alte orase, cu frumusetile lor. Ramaneti pe faza: voi avea vesti foarte curand! 

           

Tu de ce iubesti Bucurestiul?

   

  Ieri a fost o zi mare, cu un numar magic. Bucurestiul s-a facut mare: a implinit 555 de ani, adica 555 de ani de la prima atestare documentara. Sigur, aniversarea orasului meu natal are loc in fiecare an, dar o asemenea aniversare "rotunda" este o raritate. Si cred ca pentru fiecare dintre bucuresteni a fost o zi de care sa ne BUCURam din plin! O zi superba si insorita de toamna timpurie merita sarbatorita in Cismigiu, luand parte la manifestatiile Zilelor Bucurestiului, un eveniment organizat de CreArt - Centrul de Creatie, Arta si Traditie al Municipiului Bucuresti. Recitaluri de muzica si dansuri populare, atat romanesti cat si apartinand minoritatilor nationale, bataie cu flori, targ de produse atrizanale si mancaruri traditionale, iar seara s-a incheiat la Palatul Parlamentului, cu muzica live si jocuri de lumini.
  

  Inevitabil, am devenit sentimentala, si am inceput sa ma gandesc la motivele pentru care iubesc Bucurestiul - asa cum e el, cu bune si cu rele. Desi de cateva ori l-am "parasit", niciodata nu am reusit sa stau departe prea multa vreme. 
    

   Firesc ar fi sa va ofer 555 de motive, de la cele mai mici la cele mai mari, de la cele dragi mie in mod special, pana la cele pe care le cunoasteti cu totii. Dar... haideti sa vedem la cate ajung, si daca ma "ajutati" si voi, as fi foarte incantata.

... pentru ca aici m-am nascut. Cum, nu vi se pare un motiv suficient de bun? ;)

... pentru amintirile mele din copilarie, unde actiunea se desfasura in cartierul Berceni - Brancoveanu. Si zau daca nu a fost o copilarie fericita!

... pentru Oraselul Copiilor.

... pentru Scoala 190, unde am invatat in clasele primare, si care avea chiar si bazin de innot.

... pentru lectiile de balet de la Palatul Copiilor (zis Palatul Pionierilor "pe vremea mea").

... pentru atmosfera de iarna de la Patinoarul Floreasca.

... pentru anii de liceu de la Colegiul National I.L. Caragiale, supranumit prieteneste "Cara".

... pentru numeroasele chiuluri... ehm... plimbari in Herastrau, un parc pe care inca il gasesc elegant si romantic.

... pentru ca este supranumit Micul Paris. Iar o porecla nu este niciodata nemotivata!

... pentru Calea Victoriei, cea mai celebra strada din Bucuresti.

... pentru Centrul Vechi recent restructurat, in care poti regasi ceva din atmosfera de altadata, in special din perioada interbelica, o perioada infloritoare pentru orasul nostru.

... pentru numeroasele lui teatre - datorita carora nu stii niciodata la ce piesa sa te duci mai intai. 

... pentru evenimentele si festivalurile de toate felurile si pentru toate gusturile.

... pentru traficul care este, cat de cat, mai putin "salbatic" pe Bulevardul Aviatorilor.

... pentru eleganta caselor din cartiere precum Dorobanti, Cotroceni sau Primaverii.

... pentru parcul Cismigiu, recunoscut ca fiind unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa.

... pentru Ateneul Roman si Opera Nationala, locurile preferate ale melomanilor.
... pentru ca din ce in ce mai multi straini doresc sa ne cunoasca orasul si ajung sa il indrageasca

... pentru fantanile din Centrul Civic.

... pentru Palatul Parlamentului si sentimentele controversate pe care le avem fata de aceasta cladire impozanta, dar celebra in toata lumea.

... pentru sesiunile de shopping de la magazinele cu traditie precum Victoria si Unirea, pana la mai "tinerele" mall-uri.

... pentru cladirea Televiziunii Romane, cu cele 11 etaje, si care a rezistat eroic... atat la propriu cat si la figurat.

... pentru numeroasele muzee, de la Muzeul Antipa pana la Muzeul Satului, de la Muzeul National de Arta al Romaniei, pana la Muzeul de Istorie, care ne amintesc mereu ca un pic de cultura nu ne strica niciodata.

... pentru amestecul de clasic si modern, sau de rustic si elegant.

... pentru ca orasul nu doarme niciodata si pentru ca sunt atatea lucruri de vazut si de facut!

.... pentru ca gasim de toate, pentru toate buzunarele.

... pentru ca gazduieste Institutele Culturale a numeroase tari.

... pentru ca in ultimii ani s-a dezvoltat mult, si o va face in continuare, indiferent de cancan-urile politice.

... pentru festinele culinare din restaurantele care mai de care mai variate, fie traditionale romanesti, fie cu specific "exotic". 
... pentru peisajul arhitectonic atat de diversificat, plin de edificii apartinand diferitor perioade istorice si curente artistice. Aici se adauga dorinta ca multe dintre aceste cladiri sa nu mai fie neglijate.
... pentru ca e capitala Romaniei. Evident, nu? :)
   Exhaustiva lista? Poate ca da, poate ca nu... Poate in urmatorii ani vom gasi din ce in ce mai multe motive sa ne iubim orasul. Majoritatea dintre noi vom trai chiar si pana la aniversarea de 600 de ani, dar pana atunci vom deveni niste batranei simpatici si veseli. ;) Pana atunci, haideti sa ne BUCURAM in fiecare zi de BUCURESTIUL nostru drag. Haideti sa ne concentram pe ce e mai frumos, si, pas cu pas, sa indreptam si ce e urat.
  La multi ani, Bucuresti! 

  

Poezia lunii Septembrie

"Testament"
             de Tudor Arghezi


Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai,
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile pline,
De osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncilor sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani,
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefacut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand inteaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care, ascultand-o, a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure.
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea. 
Slova de foc si slova faurita
Imperecheate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca in adancul ei,
Zace mania bunilor mei. 





  

Prima zi de scoala - primul pas catre viata de "om mare"

  Astazi ma simt sentimentala. Si cum as putea sa ma simt altfel? Parafrazandu-l pe Ion Creanga, si adaptand totul la contextul unor "Amintiri din copilarile" unde actiunea se desfasoara in Bucuresti... "nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima zi de scoala, parca imi tresare si acum inima de bucurie". Oare copiii din ziua de azi mai au aceleasi emotii pe care le aveam noi? 

   

                     (foto: www.ziare.com)

  Parca vad si acum uniforma constand in sarafan bleumarin peste camasa pepit, coditele impletite, bentitele, pampoanele, matricolele (pentru cine le-a prins), ghiozdanele care erau aproape cat noi de mari, penarele de plastic cu desene si inchise cu magnet sau cele din lemn si cu numaratoare,  creioanele chinezesti, cutiile de acuarele, abecedarul, poeziile si cantecelele, caietele tip I si tip II, colegii nostri ale caror nume ni le mai amintim si acum - cu unii ne-am imprietenit imediat, in timp ce cu ceilalti ne necajeam mereu, si bineinteles, pe invatatoarea noastra. 

   Eu imi aduc aminte ca am inceput scoala cu un amestec de fascinatie pentru tot ce era nou, dar si de teama pentru cum voi face fata, mai ales avand in vedere ca la gradinita fusesem un copil destul de dificil si mofturos. Insa la scoala a fost cu totul alta poveste. Cele mai frumoase amintiri de scolar le am chiar din clasele primare. Si ce n-as da sa ma intorc in timp... 

   Ma intreb daca micutii din ziua de azi mai privesc lucrurile cu aceeasi inocenta si cu aceeasi bucurie, si daca vor avea aceleasi valori ca si noi. Generatia mea si generatiile apropiate mie am avut norocul de a incepe scoala intr-o perioada in care inca se considera ca merita sa investesti timp si efort in educatie. Iar fiecare dintre noi eram incurajati sa invatam bine, incepand astfel sa devenim oameni adevarati cand vom fi mari. Si dintre prietenii si cunoscutii mei, spun cu mandrie ca majoritatea am reusit. Insa, ma intreb ce va veni dupa noi. Acum, intr-o epoca a valorilor incerte si a unor mesaje de calitate indoielnica pe care le receptionam in fiecare zi, trebuie ca parintii, invatatorii si profesorii sa depuna un efort din ce in ce mai mare pentru a mentine copiii pe calea cea buna. Iar acest lucru se va putea realiza cu multa dragoste si dedicatie. Noi le uram succes atat celor mici, cat si celor mari! Copiii nostri trebuie sa creasca frumos! 

  

Vacuta Fulga si cea mai haioasa campanie de packaging

 "Ce vaca sunt, am uitat sa ma prezint!" Nu va suna cunoscut? Oare cate persoane nu au adoptat, de-a lungul anilor, replica simpaticei vacute Fulga? Si dincolo de replicile haioase si mutrita nostima care au facut-o celebra, Fulga m-a surprins in mod si mai placut. Mergand intr-o zi la cumparaturi, am descoperit intamplator o serie de cutii de lapte diferite decat cele cu care ne-am obisnuit, infatisand-o pe vacuta noastra in diferite ipostaze: doctor, astronaut, balerina, sef... Si bineinteles, mi-a starnit curiozitatea. Ei bine, noile cutii de lapte se adreseaza unui public special: copiii reusiti. 

   

      

      Copiilor le place, si TREBUIE sa fie lasati sa viseze, si au cele mai nastrusnice idei cu privire la ce vor deveni cand vor fi mari. In acelasi timp, au nevoie de modele pozitive, intr-un context social in care modelele propuse nu sunt mereu cele mai bune. Cu alte cuvinte, ei trebuie sa viseze, pastrandu-si totusi inocenta (am putea spune chiar inocenta copilariei de altadata) si dobandind de la cei mari cateva valori adevarate. Si ce face Fulga? Propune copiilor si parintilor cateva meserii la care un copil ar fi deseori tentat sa viseze, precum si ceea ce au nevoie pentru a ajunge acolo, sub forma de... retete. De exemplu, nu vi se pare firesc ca, daca fetita voastra are mereu grija de jucariile ei si le vindeca de orice boala, ea ar trebui sa se faca doctorita? Si bineinteles, de la ingrediente precum trusa de doctor si pacientii de plus, pana la Facultatea de Medicina, ea va razbi si datorita ambitiei si perseverentei ("cat o nuca"). Si asa mai departe: cosmonaut, balerina, superstar, sef. Cate nu pot sa isi viseze cei mici? Evident, vacuta Fulga ii va insoti pe micuti pe drumul lor in viata, laptele ajutandu-i sa creasca mari si sanatosi.

    O campanie dupa care copilul din mine se topeste - m-a convins sa cumpar lapte Fulga in continuare, din curiozitate, sa vad toate retetele de copii reusiti propuse. Si cine stie, poate ma horatasc si eu ce vreau sa fiu cand o sa ma fac mare.... Poftim? Sunt mare deja? Pacat! :D

    Nu sunt mamica, dar cine ma cunoaste stie ca ador copii, iar aceasta campanie chiar m-a facut sa privesc felul in care cresc micutii nostrii intr-o alta lumina, realizand importanta valorilor pe care trebuie sa le transmitem. Este o idee originala, un pahar de laptic cu scop nobil, dar si o adevarata victorie a simplitatii, simpatiei si inocentei care ar trebui sa faca parte din copilaria noastra. Bravo, Fulga! 

Ziua Limbii Romane: o permanenta sarbatoare

 "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", spunea Nichita Stanescu. Si iata ca astazi, a vorbi despre limba romana este chiar... o duminica. Astazi, duminica, 31 August, in ultima zi de vara, noi sarbatorim Ziua Limbii Romane, sarbatoare care a fost legiferata in anul 2013. 

 Oare de cate ori ne-am gandit cu adevarat ce inseamna limba romana pentru noi si pentru identitatea noastra ca popor, dincolo de vorbirea curenta? Asa cum, din punct de vedere geografic si istoric, Romania se afla la rascrucea dintre mai multe culturi si civilizatii, asa si limba romana, dincolo de baza latina, se bucura si de alte influente, cum ar fi cele dacice, slave, grecesti, turcesti sau maghiare. Sau, stiati ca limba romana se aseamana foarte mult cu limbi minoritare precum sarda (Italia) sau catalana (Spania)? Ca si cultura noastra, si limba romana este un simpatic amestec de influente, in care regasim un pic din toate limbile care ne inconjoara si cu care poporul roman a intrat in contact de-a lungul istoriei. 

 Bineinteles, nu puteau lipsi initiativele cultural-artistice din Bucuresti, organizate in cinstea limbii romane. Iar un merit deosebit l-a avut Primaria Sectorului 2 care a organizat, impreuna cu alte institutii de prestigiu, atat la sediul propriu cat si in alte locatii din Bucuresti, diferite evenimente pentru toate gusturile si pentru toate varstele. Spectacole de poezie si muzica populara, dezbateri pe teme lingvistice, targuri de carte romaneasca, dar si depuneri de coroane la mormintele marilor scriitori romani, pe Aleea Artistilor din Cimitirul Bellu. 

  Ce inseamna limba romana pentru mine? Ca fost elev dintr-o clasa cu profil umanist, am destul de multe de spus. Un limbaj colorat, cu foarte multe nuante; o gramatica si o ortografie cu destul de multe capcane, dar de care tin cont chiar si in ziua de astazi; o mostenire literara foarte, foarte bogata, pe care o "revizitez" oricand, mai ales daca am nevoie sa ma relaxez;  scriitori care ne-au facut sa visam, la toate varstele; comentariile literare si caracterizarile de personaje cu care ne "luptam" in anii de scoala; norocul de a fi avut profesoare exceptionale, atat la clasa cat si la meditatii; si nu in ultimul rand, satisfactia pe care o am atunci cand imi invat prietenii straini cate ceva in romana, care sa nu fie vreo injuratura, si ii aud pronuntand corect cuvintele respective.  

    Chiar daca nu ne dam seama, noi sarbatorim limba romana in fiecare zi - fie ca suntem seriosi si vorbim despre lucruri importante cautand cuvinte alese, fie ca ne jucam apeland la jocuri de cuvinte, fie ca ne suparam si apelam la foarte-coloratul bagaj de argou. ;) Dar nu in ultimul rand, sa nu renuntam sa citim, chiar si in vremurile acestea "tehnologizate". Este un angajament valabil si pentru mine, si voi incerca sa ma tin de treaba. :)

Turist in tara mea: Mamaia si litoralul romanesc

    

  Vara este pe sfarsite, iar eu am inceput sa ma "adun" de pe drumurile patriei. Ei bine, anul acesta mi-am dedicat toata partea legata de odihna si de distractie descoperirii si redescoperirii destinatiilor de vacanta din tara noastra. Insa, spre deosebire de anii trecuti, am incercat sa observ si sa experimentez totul cu un "ochi critic", de reporter. Cum stau lucrurile, de fapt? Ce ne place si dorim sa incurajam? Ce nu ne place si ar trebui imbunatatit?

  

  Prima mea destinatie din seria "Turist in tara mea" a fost tocmai Mamaia: statiunea cea mai populara de pe tarmul romanesc al Marii Negre. Eu am mers la Mamaia in majoritatea anilor, inca din copilarie, si mereu voi avea un sentiment aparte fata de aceasta statiune. De-a lungul anilor, statiunea a avut parte de numeroase transformari, s-a modernizat foarte mult, dar au avut loc si cateva schimbari pe care nu le inteleg si pe care sper ca la anul sa le gasesc intr-o versiune imbunatatita. 

Ne place pentru ca...

... Autostrada Soarelui reprezinta, totusi, un pas inainte. Cand ma gandesc la drumul vechi, la cat era de aglomerat, cu o singura banda pe sens, si la cat timp ne lua sa ajungem la mare, acum totul pare extrem de lejer. Dar bineinteles, nu trebuie sa uitam sa conducem prudent. ;)

... din ce in ce mai multe restaurante in regim de autoservire, foarte curate si unele chiar elegante, care servesc mancare buna, variata si convenabila. Fiind mancarea convenabila, rulajul este mai mare, si prin urmare suntem mai siguri ca marfa este proaspata. In plus, platim exact cat consumam, si fara sa fim pacaliti.

... viata sociala intensa, atat ziua cat si noaptea, si cu o gama larga de optiuni: sporturi nautice, parcul Aqua Magic, telegondola, baruri, discoteci, terase... cat sa ne saturam. Si totul este foarte modern. 

     

... pentru iubitorii (si mai ales iubitoarele) de shopping, exista nenumarate posibilitati, la toate nivelurile de pret, si de foarte buna calitate. 

... apa este relativ calda si curata. Cateodata ma speriau diferite persoane, vorbind despre gunoaie in mare si alte lucruri neplacute, dar nu a fost cazul. 

... un aspect interesant este si faptul ca in Dobrogea exista multe influente culturale exotice, datorate minoritatii turce. O lume diferita de a noastra, ce merita descoperita. 

Nu ne place pentru ca...

... ar fi indicat sa mergem pe hoteluri recomandate de prieteni sau cunoscuti. Cateodata numarul de stele nu reflecta adevaratele conditii din hotel, sau fotografiile prezentate pe internet pot fi "cosmetizate".

      

... plajele amenajate, ocupate in proportie de 80-90 % de sezlonguri sunt, dupa parerea mea, doar o metoda de a stoarce bani, si destul de multi (15 - 20 RON/zi). Spatiile neamenajate sunt foarte restranse in comparatie cu cele amenajate, iar la unele terase nici nu ne lasa sa ne intindem la plaja pe randul liber din fata sezlongurilor, obligandu-ne astfel sa platim. De prisos sa spunem ca majoritatea sezlongurilor raman neocupate. Dar... chiar merita sa dam atatia bani, mai mult sau mai putin obligati, pe un sezlong, reducand bugetul de shopping sau de distractie? 

... daca tot sunt atat de exigenti la treaba cu sezlongurile, ar putea macar sa curete plaja de scoici, ca sa nu ne taiem daca mergem fara papuci.      

... unele facilitati de baza sunt rare, sau greu accesibile. De exemplu, numarul redus de cosuri de gunoi, sau treptele mult prea inalte catre anumite restaurante sau magazine. Pentru o persoana mai in varsta, sau care se deplaseaza mai greu, lucrul acesta se resimte.

    

... cladiri vechi, patrimoniu de arhitectura, care candva au fost de o frumusete unica, sau care au fost locatii foarte selecte (cum ar fi vechiul restaurant Orient, unde aparent trebuia sa se faca rezervare cu cateva zile inainte, sau pasarela din dreptul Cazinoului), si care acum sunt abandonate si lasate sa se deterioreze. Cine a intrat, sau va intra in posesia lor? Si mai ales, ce au de gand?

  Litoralul romanesc nu imi displace. Nu este el "exotic", sau nu se compara cu cel din tarile mediteraneene, dar este marea MEA. Si a TA. Si a NOASTRA. Vibreaza de viata, de culoare, de muzica, si este insufletita de turisti veniti din toata tara, dar si din strainatate. Are mult de oferit si nu doarme niciodata. Dar e loc si de mai bine! Si sper ca la anul sa nu mai includ nimic la rubrica "nu ne place"! 

(foto: arhiva personala)